N-am mai avut bafta să stau la geamul cu răsăritul (trebuie să mă rog mai mult pentru locul F), însă nici la celălalt geam n-a fost chiar rău. După mări de nori și ceață, chiar când era să ațipesc, am zărit munții undeva la vreo opt-nouă mii de metri sub, socotesc eu.

Marea mea dilemă este ce munți sunt, ar putea fi Munții Poiana Ruscă și apoi ai Zarandului căci avionul trece ușor prin stânga Devei, pe direcția Budapesta.

Încă trei fotografii în link

Update: se pare că cei din planul secund sunt Retezat (de sub vârful aripii). Ar fi şi un lac acolo, mai mult îngheţat între culmea doi şi culmea trei.

Update: Mircea a identificat munții, multumesc mult! Se pare că sunt: Cindrel, Lotrului în prim-plan, Parâng în spate, și imediat după Lacul Vidra, munții Latoriței și Căpățânii.

p.s. în schimbul identificării ofer… nu știu ce ofer încă :”>

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

Share

Era cât pe ce să ratez momentul şi să uit a sărbători. Dar cum niciodată nu e prea târziu azi se împlinesc, precum spune şi în titlu, 2 ani şi 2 zile de la prima tură ce a declanşat această boală frumoasă a dorului de munte.

Aş avea multe de spus, dar mai bine îmi las faptele să o facă şi introducerea de la pagina special dedicată jurnalelor turelor mele, cu precizarea că până acum nu mi-a rămas tură fără poveste scrisă, lucru făcut nu din vreo ambiţie scriitoricească ci doar din respect pentru cele mai pline zile din viaţa mea:

37 de ture pe munte, 37 de poveşti de dragoste

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

Share

…viseaza frumos. Noi, cativa, am fost acolo [click pentru a vedea panorama] Dă mai departe dacă ți-a plăcut: Share ...

In Ultimul Hotar: Fagaras am vorbit despre raceala si indiferenta acestui munte in tonuri mai mult decat neprietenoase…

“Fagarasul mi s-a infatisat sumbru si rece. Cu adevarat de piatra. Muntele asta nu zambeste nici macar amar. Are buzele inclestate. Sa iubesti Fagarasul inseamna sa fii tu insuti piatra. Stiam asta, de aceea ne-am intalnit exact cand trebuia…”

si-am tot tinut-o asa… dar simtind asta din prima clipa am facut ceea ce stiu eu mai bine: l-am infruntat. Cu cat s-a tinut mai tare cu atat am incercat sa-l privesc mai bland. Cu cat m-a alungat cu atat i-am intrat in suflet… Eu stiu asta si el stie. Stim amandoi ca voi reveni.

La fel de intransigent si batran el, la fel de vioaie si toleranta eu.

Dar mai bine las imaginile sa vorbeasca…

 

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

Share

mi-au ramas muntii. si-n munti va fi casa mea. acolo, unde ploaia se naste din stanca acolo, unde radacinile ating cerul acolo, unde mangaierile pot starni avalanse acolo, numai acolo. nu ma-nsoti! nu m-astepta! nu-ti bate crucea-n piatra mea! Dă mai departe dacă ți-a plăcut: Share ...