Impas din prea multe idei

Nu e deloc simplu să stai și să nu-ți coordoneze cineva (cu autoritate) timpul. Vorbesc de stat adevărat, nu de cele două zile de week-end sau de o săptămână de concediu. Dacă mai adaugi și ieșirea din contextul uzual (și extrem de confortabil) atunci descoperi că e destul de greu să umpli timpul cu chestiile pe care ți le dorești cu adevărat.

...citește mai departe ↑

De vorbă cu demonii interiori

De ce demoni? Pentru că mi se spune des asta, că am demoni, că am pitici etc. iar eu nu consider că ar fi un neadevăr, dimpotrivă, un fapt, o stare şi o luptă continuă pe care o duc în ritmul propriu. Nu e o chestie rea să ai demoni interiori, rău e să îi ai şi nu îi recunoşti, să fii ipocrit, să pozezi în “toate bune şi frumoase” şi să funcţionezi în ritmul altora şi nu în al tău.

Câteva exemple de ce înţeleg eu când mă refer la demoni interiori: complexe de inferioritate, sensibilitate la opiniile altora, compararea cu ceilalţi, frustrări, agresivitate, angoasa lipsei de sens a propriei existenţe etc.

Demonii sunt făcuţi pentru a fi înfruntaţi, secretul fiind doar în alegerea luptei şi privitului în ochi: nu când vor demonii, ci numai atunci când vrei tu. Demonii interiori au ca arme ambiţiile, vanitatea, orgoliul, graba. Tu, ca om sincer cu tine însuţi, ca om transparent, ai puţine şi greu de purtat arme: acceptul de sine, răbdarea.

...citește mai departe ↑

Eu şi sunetele

Nu pot asculta melodii vesele când sunt tristă şi nici melodii triste când sunt veselă. Dacă totuşi se întâmplă, o melodie veselă nu reuşeşte să mă înveselească dacă sunt tristă, dar o melodie tristă mă întristează oricând.

O melodie primită capătă un mesaj pentru mine (în funcţie şi de cine şi în ce moment mi-o trimite). Chestia asta e cu două feţe căci mai mereu interpretez greşit mesajul…

si o tin to asa pret de multe paragrafe, insa va asteapta si pe voi o provocarea la final 😀

...citește mai departe ↑