Iarnă cu maidanezi şi cioară

maidanezi si ciori

În curtea interioară a spitalului ciori şi câini. Bolnavii le aruncă felii de pâine. E un fel de zoo-maidan acolo şi atâta timp cât priveşti de la un geam, e chiar captivant. Câinii sunt cu treaba lor, ciorile la fel. La numite felii de pâine se duc câinii, la altele ciorile. Câinele care prinde felia e stăpân absolut asupra ei, la ciori e mai complicat. Una fuge cu pâinea în cioc, celelalte o urmăresc până când felia e înjumătăţită, jumătăţile înjumătăţite şi tot aşa.

...citește mai departe ↑

PA. Şi câinii plâng

Maidanezul blond avea o dâră umedă pornită din ochiul stâng, cel dintre mine, proaspăt alimentată. Aştepta semaforul cu aceeaşi înfrigurare ca şi mine, doar că mie chiar îmi era frig. Poate şi de la oboseală, nu doar de la iarnă. Dincolo ne aşteptau metroul, pe mine, şi alţi doi maidanezi, pe el.

Am traversat cu paşi grăbiţi, el un pic înaintea mea. Dincolo, s-a uitat la cei doi confraţi încolăciţi în limita capacului rotund de canal. Cei doi nu s-au uitat însă la el. Eu am trecut mai departe şi-am întors capul. Voiam povestea, finalul.

Dar maidanezul blond s-a aşezat din nou la semafor. Înfrigurat. Se întorcea de unde venise. Sau doar îşi exersa reflexele la culoarea verde.

...citește mai departe ↑

Oftică

Aseară mă îndreptam spre casă şi cum am ratat ambele autobuze am zis că nu strică să alerg vreo trei staţii. Buun! Alerg eu vreo două staţii, bucuroasă tare că deşi n-am mai făcut asta demult, mă descurcam bine şi cu geanta care atârna şi cu puloverul fluturând după mine, îmi plăcea cum sărea apa

...citește mai departe ↑