Măgura Codlei în luna lui Cuptor

Mă simțeam pregătită pentru un traseu de drumeție cu ceva mai multă diferență de nivel decât cele parcurse până acum cu bebe, însă Măgura Codlei cu hei-rup-ul ei final și cu potecă – tobogan după ploaie, a venit totuși cam devreme. E un munte cu personalitate calcaros-humoasă, cu accente urzicos-virgine, zgârcit în priveliști, dar nu și la înclinația pantelor, însă cu ceva al lui, mai ales pentru iubitorii (și cunoscătorii) florei.
Altfel, prima drumeție cu gașca extinsă, nu doar cea brașoveană, ca pe vremuri.

...citește mai departe ↑

Să schimbăm unghiul, Măgura Codlei

Piatra Craiului-Piatra Mica-Cla17.JPG

Măgura Codlei e muntele pe care îl știi pentru că l-ai văzut de pe creasta Pietrei Craiului sau din Bucegi sau din Postăvaru, e muntele pe care îl consideri un deal țuguiat și împădurit ridicându-se din aparentul plat al Depresiunii Brașovului (cam asta e și definiția geografică a măgurii ~ formă de relief submontană, aproape conică, ce se ridică deasupra zonei înconjurătoare, de regulă împădurită), e muntele pe care îl consideri mic până te apropii de el și începi să-l urci.

...citește mai departe ↑

Bran sau despre geografia norocoşilor

Castelul Bran printre pâlcuri de mesteceni

Sunt oameni care au în Vest coama stâncoasă a Piatrei Craiului, în Est impunătorii Bucegi, în Sud culmi domoale de Leaota, în Nord inconfundabila Măgura Codlei. Sunt oameni care locuiesc în satele pitoreşti ale Culoarului Rucăr-Bran şi care au o mare bogăţie peisagistică la îndemână. Habar n-am dacă o preţuiesc şi dacă nu cumva reprezintă pentru ei doar o mană turistică… cerească.

...citește mai departe ↑