din Ultima Vreme…
- Acta, non verba!
- Chris de Burgh – A women’s heart
- Un altfel de plan
- 15 ganduri dupa 15 ture
- Sa pacalim timpul!
- Paradoxul unui graunte de polen
- florile nu se invelesc in staniol…
- Lista
- starea de veghe
- Ne quid nimis*
Categorii
- Aparent Amanunte (153)
- Criptograme (10)
- Fotografie (151)
- Optimism (21)
- PA sau altceva (14)
- POVESTI CU MUNTI (27)
- Povesti cu Orasul (4)
- Sunete (121)
- Versuri (68)
- VIS (32)
Arhive
- March 2010 (9)
- February 2010 (14)
- January 2010 (17)
- December 2009 (16)
- November 2009 (18)
- October 2009 (34)
- September 2009 (31)
- August 2009 (40)
- July 2009 (22)
- June 2009 (18)
- May 2009 (27)
- April 2009 (19)
- March 2009 (33)
- February 2009 (34)
- January 2009 (29)
- December 2008 (19)
- November 2008 (14)
Cele mai Citite
- Prea putin despre fericire
- dar
- Cand pleci, daca pleci…
- Singura pe Culmile Ciucasului
- Bucegii in septembrie – Prin nori spre Varful Omu si alte aventuri
- Ceahlau. Rasarit de Soare
- De la cai… putere!
- dom-iN-O
- De vorba cu Bucegii
- Sunet, Stanca, Sete si Suflet de Crai
Tags
Pagini
Blogroll
- …despre zbor si aripi
- A Song A Day
- Blog Impersonal
- Calin Hera. PA-uri si mirari
- Fericire in rate
- Gand fara Gand
- Hoinarind prin viata
- Ioana
- IzoKinetica
- KERUCOV.ro
- Oana Boncu
- Oglinda Lunii
- Paul Gabor
- Raza Mea de Soare
- Repetitiv
- Vanare de Vant
Blogroll Munte
- Andrei Done – Pe drumuri de munte
- Andrei Pana – Life (or something like it)
- Boreal2007
- Claudiu Craciun – Amintiri din munti
- Diaconescu Radu – Despre alpinism, ski si drumetie in Romania…
- Dinu Mititeanu
- Felicia – Vino la munte, la schi,…
- Geanina si Alin – Pasi in 2 pe munte
- kya's Blog
- Mike – Amintiri din Munti
- Octavian si Vio – Calatorie printre amintirile din ture
- Serban Razvan
Comentarii
- MeetTheSun on Acta, non verba!
- did on Acta, non verba!
- MeetTheSun on Acta, non verba!
- nico on Acta, non verba!
- felicia on Acta, non verba!
- MeetTheSun on Acta, non verba!
- windtalker on Acta, non verba!
- MeetTheSun on O fraza pe zi
- Şi ţipă « Vânare de vânt on 15 ganduri dupa 15 ture
- paul on O fraza pe zi
Meta
Persoane interesate
incrucisari
Posted in: Aparent Amanunte by MeetTheSun on November 25, 2009
Nu stiu sa tac in asa fel incat tacerea mea sa se si auda.
Stiu sa ma intristez cu entuziasm si stiu sa ma bucur din intristari.
Cand am de unde sa gasesc cuvintele potrivite, ma scuz ca nu mai e nevoie de ele.
Cand scriu un post pe care nu il public si-l las pentru mai tarziu, stiu ca va sfarsi sters (acesta e unul dintre ele).
Mi s-a reprosat ca ma inclin tristetii si am o singura replica: n-am negat niciodata asta.
Nimic nu e gratuit pe lumea aceasta, nici macar diferenta dintre secunde.
Sub plangerile penibile de mila se ascunde un optimism arogant.
Ma bucur de Liniste facand mult zgomot.
Imi ascund infrangerile prin diversiuni si zambet. Imi iese de fiecare data.
Cand invat un alfabet nou, nu ma astept sa invat si alte cuvinte.
Cand fac un ceai din mai mult de cinci ingrediente, iti servesc ceasca cu mainile amandoua.
“Ce bine ca ESTI” e un vers pentru care melodiile ar trebui sa se asculte coada-cap.
Soarele rasare si pentru cei care privesc spre Vest.
Fluturii nu dorm in noiembrie.
Mesteacanul a implinit un an, libertatea o viata de om.
Maslinul
Posted in: Aparent Amanunte by MeetTheSun on August 13, 2009
Pe Brancoveanu numarul 4, sector 4, Bucuresti, Romania veti AFLA un maslin.
Banal?
Cat se poate pentru cei ce in drumul spre casa se gandesc la cina…
Un maslin are nevoie de 30 ani ca sa ajunga la maturitate si sa rodeasca. Prima maslina apare dupa 15-20 de ani si judecand dupa clima de la noi cred ca a avut nevoie de mai mult. Are undeva intre 40 si 50 de ani si e plin de rod, de masline verzi. M-am intins si i-am atins usor frunzele. Oamenii ma priveau si nu mi-am ascuns fericirea.
As fi vrut sa le spun si lor (celor ce trec zilnic de parca n-ar fi zilele lor!) ca acesta e un maslin, e simbolul pacii si al sperantei chiar aici in orasul acesta murdar, nebun, detestat! As fi vrut sa le URLU pana cand as fi putut inlocui imaginile à la Click ce le ocupa neuronii cu aceasta pura ramura de maslin! Dar asta e cumva povara vietii mele, sa stiu, sa simt, sa nu pot…
Am scris veti afla si nu veti gasi pentru ca e mai mult decat o cautare.
In seara aceasta am hotarat in ciuda durerilor de genunchi si de spate sa merg pe jos acasa. Am refuzat sa ma las prada gandurilor negre ce ma bantuie, cosmarelor ce ma tintuiesc la pat; am invatat de ceva vreme sa merg prin lume ca si cum ar fi ultima oara.
Viata e minunata si pana si celebrul pesimist Schopenhauer a stiut asta caci doar cine intelege cel mai bine desertaciunea stie sa se bucure de fiecare clipa. In imensa mea incultura nu stiu nimic despre filozoful german, dar citind zilele acestea un fragment l-am intuit mai degraba vesel si optimist. Am simtit de dincolo de randurile resemnarii si acceptarii, suflul si vointa de-a TRAI pana la capat.
In seara aceasta am AFLAT un maslin. Sus avem inimile!
Stanci vii
Posted in: Aparent Amanunte by MeetTheSun on June 12, 2009
Ma impotrivesc mie cu toate puterile, ma indes intr-un sac si-l arunc in mare, imi desfac urna si-mi imprastii cenusa, dar nici asta nu ma opreste sa ma regasesc. Si dupa ce ma intorc descopar cum peretii coboara peste mine amenintator sau dimpotriva cum se departeaza creand in jurul meu un spatiu imens ce-mi aplifica frigul sau nelinistea…
Si da, vorbeam despre muntii din mine, muntii din noi, si daca e sa-mi vorbesc mie – cea din viitor – stiu ca voi fi destul de batrana cat sa arat cu degetul pentru asta si destul de tanara la interior cat sa pot rade mai apoi. Fiecare i-am escaladat la un moment dat, altii inca mai urca sau se opresc in loc sa cantareasca intoarcerea sau continuarea si ah, cateodata vreau sa fiu mai repede batrana macar pentru o clipa de salvare, acea clipa a adevarului absolut.
Muntii… mai toti… se escaladeaza de unul singur. Nu ca asa ar fi bine, ca nu e, dar doar asa se poate. Ori accepti sa te intovarasesti pentru un deal-doua, ori iti impui de la bun inceput ca nu e una dintre prioritatile tale in viata, prin urmare iti renegi visul, il amani, il ingropi, il faci chiar ridicol, tot ce e nevoie ca sa te convingi singur ca ai ales o sosea si nu o carare ce se poate infunda oricand si asupra carora furtunile pot pravali trunchiuri grele. Rareori se gaseste sufletul pereche pregatit pentru escaladarea aceluiasi munte.
Muntii… ma asteapta, stiu, au facut-o dintotdeauna si probabil ca au asteptat sa-mi tocesc mai intai tocurile de asfalturi pana sa-mi rod calcaiele-n bocanci. Ma asteapta si ma cheama ca un miraj. Ca un drum spre viata intr-un desert colorat si impietrit, ca o evadare din ultima colivie a unui lung sir de colivii.
Pentru ca oricate trepte as urca in turn, niciodata Vantul, dar niciodata nu va fi ca acolo sus cand simti fragilitatea cu care picioarele ti se prind de pamant, cand simti trecand prin tine rauri de aer, cand si gandurile ti se desprind si capeti o luciditate stranie, o stare de extaz launtric si un sentiment numit PACE. Iata primul lucru pe care-l traiesc si care ma face sa ma intreb daca mi-as putea vinde astfel, sufletul??!
ca la un tren ce tocmai a plecat…
Posted in: Versuri by MeetTheSun on May 31, 2009
Cand te gandesti la mine,
fa-o ca la un tren ce tocmai a plecat!
Sunt fata de la fereastra ce-ti face cu mana
Cand te-ntrebi de esti tu acela.
Sunt chipul-pion de pe-un peron suspect de gol
Cand te-ndepartezi privind in urma.
Sunt eu cea care se-aseaza langa tine
intr-un compartiment oarecare,
pe locul de la fereastra,
picior peste picior,
cu o tacere deplina
pe care n-o vei tulbura nicidecum.
Sunt eu cea care tocmai a coborat,
dintr-o lunga calatorie,
si-ntr-o gara noua
scrutez lumea cu ochii mei umbriti
doar de-o palarie.
Sunt eu de ma privesti curajos
Nu-s eu de ma intrebi ezitand
Si daca te gandesti la mine
fa-o ca la un tren ce tocmai a plecat!
Cumpana
Posted in: Aparent Amanunte by MeetTheSun on May 28, 2009
Singurul moment de cumpana e dimineata intre 7 si 7.15 cand fragmentez timpul cu episoadele mele zbuciumate de trezire brusca – adormire – vis – oprire alarma, cand imi aduc aminte ca e o zi din cele 5 in care trebuie sa ma trezesc, cand imi lungesc ochii dupa ceasul din perete intrebandu-ma enervant daca e 7 fara sau 8 fara si cand aleg sa mai atipesc odata pe propriul risc stiind ca ultima alarma tocmai a fost definitiv oprita.
Si in rest, e doar o senzatie de gol, de lucruri care se succed singure, unele din altele, pasi care stiu singuri drumul si drumuri care nu se schimba niciodata. Imi doream candva Linistea… asta sa fie oare? A venit asa repede? Linistea e Vid?
P.S. Am fost intrebata odata, de fapt de mii de ori, de ce?… Acum traiesc raspunsul, dar tot nu stiu a raspunde intrebarii… Unele lucruri doar SUNT, nu pot fi intelese, explicate, negate, uitate, nici macar (pre)simtite… Cateodata te trezesti dimineata si esti Altcineva. Nu mai poti fi Cel de Ieri, nu mai stii cum erai Ieri.