in loc de La Multi Ani,

Tata nu stie ce-i ala blog. Nici internet. Stie ca eu lucrez ceva la calculator. Ca am lasat un post onorabil de profesor titular pentru un scaun de programator, ce naiba o mai fi si ala. Printre altele mi-a zis odata sa am grija sa nu fac virusi din-aia de care se vorbeste la televizor. I-am raspuns ca nici o sansa, ca n-as putea sa creez ceva pentru a distruge, dar nici nu i-am recunoscut ca nu as fi in stare sa fac asta.  Oricum l-am asigurat ca nu fac nimic ilegal si am incercat sa-i explic ca pentru calculator sunt “sofer” si nu “mecanic” cam cum e el pentru masina.

Tata n-o sa stie niciodata ce-i ala blog. Nici nu l-ar ajuta sa stie, desi mi-ar placea sa citeasca un jurnal de-al meu. Sau macar sa se uite la poze. S-ar mira sa stie ca inca mai scriu ca pe vremea liceului cand era printre singurii mei fani, desi eu stiu ca nu ma urmarea cand ii citeam ci doar imi servea portia de atentie ceruta. Ce puteam sa vreau mai mult? Doi oameni, asezati la masa din bucatarie, cu doua cani de vin fiert in fata, unul odihnindu-se dupa o zi de munca, altul vorbind cu entuziasm despre planuri de viitor, facultate si la final, ca bonus, ii citeam cate ceva. Tata rabda si uneori se bucura, ii simteam zambetul sincer conturandu-se pe sub mustata.

Tata lucreaza pe macara. De fiecare data cand vad macarale in zare ma gandesc la el, la optimismul lui, la seninatatea cu care incearca sa treaca peste toate. Cand vorbim la telefon aud zgomotul de fond al utilajelor din cariera, el aude zgomotul metroului, al orasului. Se bucura cand ii spun ca sunt bine, tace cand mint prost c-as fi bine, dar nu indrazneste sa nu ma creada.Tata e omul care ma respecta pentru ceea ce sunt, desi nu stie ce (mai) sunt si e cea mai pura forma de respect pe care am simtit-o in viata aceasta din partea cuiva.

Azi am vorbit putin, cateva minute, intre doua episoade de tuse ca sa nu-mi tradez binele, i-am urat toate cele bune, l-am incurajat ca la anul va fi mai bine. A ras optimist ca de obicei, s-a bucurat ca l-am sunat asa de dimineata si m-am facut bine de la bucuria lui.

Apoi am calculat cati ani implineste. 57.

Tata, stiu ca n-ai sa citesti niciodata pe-aici, dar pustiu’ tau iti ureaza inca o data,

La Multi Ani!

…Andreelor si Andreilor!

Mai am multe de invatat despre PRIETENIE – sper sa ai rabdare cu mine.

La Multi Ani Nico!

Am scris despre multe pe-aici, despre copii insa – niciodata. Nu ca n-as fi vrut sau n-as fi avut ce spune, dar copiii sunt pentru mine de neatins, nici macar in cuvinte.

Azi insa, vreau sa scriu despre ei! Despre copiii carora le dau uneori bomboane, alteori bani sau nimic si atunci ajung acasa cu un mare gol in mine. Despre copiii saraci si cuminti sau despre cei rasfatati si cu de toate, despre copiii care se agata de mine in autobuz sau pe care trebuie sa-i feresc uneori cand parintii ii pun sadic la inaintare. Despre copiii care viseaza uitandu-se pierduti pe fereastra. Despre copiii care asteapta sa se stranga niste mii de euro ca sa ajunga la o operatie vitala.

Despre proprii mei copii chiar. Mi-i imaginez uneori. Sunt doua fetite, una tunsa scurt, e cea mai inalta si in acelasi timp incredibil de cocheta (nu seamana cu mine!), cealalta micuta si cu parul carliontat pe care-l prind, la cererea expresa, in doua codite.  Amandoua poarta agrafe asortate obligatoriu rochitelor – una roz, alta rosie. Imi imaginez sandalutele lor cu fluturasi si trandafiri, ciorapeii albi cu danteluta, gentutele diferite pentru a nu fi in vreun caz confundate.

Alta data, imi imaginez ca am doi baietei, amandoi strengari si plini de viata. Campionatul de fotbal se tine in dormitor in fiecare seara. Unul insa e cel cumintel si pe care tot vreau sa-l dezvat de protectia mea. Celalalt e deja un smecher in devenire, nu iese din casa fara sepcuta si fara tricoul lui norocos. Ii place sa se imbrace singur desi o face cu toata stangacia posibila. Amandoi insa sunt medicamentul durerilor mele de cap cand vorbesc ei tamplelor mele sa n-o mai doara pe mama.

Sunt dati insa, cand ma vad batrana si singura. Dar azi vorbesc despre copii.

Despre copii care muncesc ca si oamenii mari, care spera fara sa fie vazuti ca niste sperante vii, care viseaza intr-o lume de cosmar, care au incredere in ei cand nimeni nu are, care cresc fara de copilarie.

Despre copii fericiti carora mamele le fac torturi mari de ziua lor, despre cei care au mai primit o jucarie in plus, despre cei care invata doua limbi straine deodata printre alte cursuri extra, despre cei care-si prelungesc copilaria in fiecare zi.

Tuturor, le urez parinti intelepti si imbratisari pline de afectiune!

Copiilor mei nenascuti inca, le doresc sa se nasca… (deja va iubeste mama )

Azi e ziua unei fiinte oarecum dragi mie, dar si cu care sunt intr-un permanent razboi. Si pentru ca o si cunosc foarte bine fara sa o ajut insa prea des la greu am hotarat sa-i scriu un post si sa fiu prima care ii spune La Multi Ani!

I-as ura de urat, dar e mai greu pentru ca e si complicata si dificila si enigmatica cand vrea dorindu-si in acelasi timp lucrurile alea cele mai simple. Asa ca voi face o urare mai neobisnuita:

Draga mea, de ziua ta si in anul asta care ti se deschide in fata si-n Primavara care a inceput deja NU iti doresc sa ai parte de:

neliniste, nesomn, durere, lungi asteptari, false iluzii, ore peste program,

lipsa de inspiratie, aglomeratie mare la metrou, un euro prea mare, insomnie,

tradari, prieteni falsi, suferintele celor dragi, nemultumire, singuratate,

probleme cu vitaminele, nefericire, dezamagiri,

moartea Mitzei(orhideea) sau a lui Benji (ficusul), probe necastigate,

neinscrierea la stii tu ce, lipsa unor anumite volume din biblioteca,

astenii (ca si cea de Toamna te omoara…), kilograme putine dar nici prea multe,

indragosteli prostesti, instabilitate, HAOS, debusolari, dezorientari, nesiguranta

si in cele din urma de un suflet gol si de necunoasterea de sine.

Si-ti dedic o melodie foarte draga tie si de care nu te saturi niciodata:

si mai ales aceasta poezie (n-am mai uitat nimic, ca sa vezi…):

Ce frumoasa esti in prag de iarna,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se rastoarna,
Turturii in plete vor suna.

Hai sa fim doi oameni de zapada
Ridicati de brate de copii,
Care-n frig si ger mai stiu sa creada
Ca se pot iubi, se pot iubi.

Ce frumoasa esti în prag de vara,
Cand mirosi a mere ce se coc,
Cerul in fiinta ta coboara
Trupul meu din trupul tau ia foc.

Focurile noastre se cununa,
Focurile noastre se-nteleg,
Suntem baza lumii impreuna
Suntem vara focului intreg.

Ce frumoasa esti in prag de toamna,
Ca o zi egala intre nopti,
Cand iubirea noastra te condamna
Sa ai soarta strugurilor copti.

Sa inveti, iubito, sa te bucuri
Ca ti-am dat din jertfa un destin,
Si ca via asurzand de struguri,
Va trai definitiv în vin.

Ce frumoasa esti in primavara,
Cea mai minunata-ntre femei,
Iezii pasc naframa ta usoara,
Tu, cu muguri, bluza ti-o inchei.

Sigilat de taine nepatrunse
Cerul bate drumul tau ingust,
Trupul tau de muguri si de frunze
De la cine sa invat sa-l gust?
(Adrian Paunescu – Ce Frumoasa Esti)

P.S. Puterea inseamna Forta mentinuta in Timp. Cred ca le aveai pe toate mai putin pe cineva care sa-ti deschida ochii. Oricine ar fi fost, inca o data spune-i… multumesc!

Pentru ca prima ta intrebare a fost ce e aia o metoda abstracta,

Pentru ca mi-a facut multa placere sa lucrez cu tine,

Pentru ca am invatat enorm de la tine,

Pentru ca ai avut incredere in mine cand eu nu,

Pentru ca ai avut rabdare si nervi de otel de foarte multe ori,

Pentru ca nu te-ai suparat niciodata cand glumeam pe seama varstei tale,

Pentru toate shaormele si hamburgerii papati impreuna mai niciodata la ora pranzului,

Pentru momentele in care am ras cu pofta din prea multa oboseala,

Pentru zilele bune ale PCT-ului,

Pentru ca te-ai simtit putin vinovat ca m-am apucat de fumat,

Pentru fumatul ilegal pe scari,

Pentru ca-ti place albastrul si mie inca-mi place verdele,

Pentru ca nu mi-a fost greu sa-ti cer ajutorul,

Pentru ca mi l-ai dat de cate ori a fost cu putinta,

Pentru ca m-ai dus cu masina in ziua aia oribila si nu mi-ai pus intrebari incomode,

Pentru ca nu te-am auzit inca vorbind moldoveneste,

Pentru ca meriti ca lucruri bune sa ti se intample mai des,

Pentru ca existi si te cunosc si pentru ca-mi esti un prieten tare bun,

Iti multumesc!

La multi ani!