martor in culoare

sunt o pasăre de noapte –
zbor ziua cu ochii închişi,
iar noaptea-mi amintesc văzduhul.

mă las cuprinsă-n iarba-naltă,
aud zăpezi îmbrăţişând tulpini,
semintele-adormind,
visând.

socotesc ce sunt –
un hotar înălţat
la momentul potrivit,
numărat unu, doi, trei – alb!

aproape ca m-aş transforma în negru
daca zborul nu m-ar picura
ca din pleoape grele de stâncă
în râul alb.

doar când în pumn ţin apa strâns
îmi curge printre degete
curcubeul…

...citește mai departe ↑

dum spiro – spero! sau Povestea lanturilor

Piatra Craiului - luna
Reveniti in poiana refugiului Spirlea, ne-am asezat la masa de lemn de langa si-am scos cina: un mar verde si putina apa. Soarele apunea incet si doar creasta mai era luminata. Fusesem acolo sus. Acolo sus. Acolo. Stateam asezata la masa si aveam senzatia ca e dimineata si ca urmeaza sa plec la drum. Cam puternic sentimentul ala pentru o senzatie. As mai fi urcat o data si inc-o data!
Simteam mirosul stancii in nari, o simteam imprimata in palme, in mine.

...citește mai departe ↑

Poveste cu tâlc

Când s-a întors de la gară apusul revărsa culori stranii peste oraşul tăcut, peste străzile şi casele amorţite, lungindu-i amuzant umbra săltândă când de-alungul străzii pietruite, când pe ziduri şi garduri. In lumina aceea stranie a descoperit că ii place clădirea de la numărul 46, una dintre cele multe, pe lângă care-a mai trecut de-atâtea

...citește mai departe ↑

ne(dor)

De ce te miră

adierea târzie a serii?

E doar orizontul

Ce-ţi aseamănă căldura

c-un izvor…

Din mâna ta într-a mea

curg ani sau vise,

eu gol – tu încă neplin,

tu nod – eu încă pustie

Când dorul meu te-ascunde,

(Ne)dorul tau mă-nvie!

...citește mai departe ↑