Plouă mărunt, scriu mărunt despre lucruri mărunte. Cu ea în brațe

Tampa-poteca-Curmatura
Plouă mărunt, scriu mărunt despre lucruri mărunte cu ea în brațe. Orice aș începe nu pot termina pentru că dorințele ei se măsoară în unități de acum. Nu există mai târziu sau pauză, uneori o rog frumos, dar sfârșesc zâmbind și lăsând totul baltă; treburi și gânduri sfârșesc în incertitudinea continuării. Ea mă vede zâmbind, pot zâmbi oricând pentru ea și asta mă consolează.

...citește mai departe ↑

Încep să-mi amintesc…

lanturi
Cum erau alergările mele la începuturi: greoaie, scurte, dureroase, terapeutice, rare.
Cum era scrisul pe blog la începuturi: obsesie, rutină, anonim, încriptat, sărac.
Cum îmi imaginam munții neurcați, anotimpul alb, alpinismul: cu dorință, cu teamă.

Unele lucruri nu se schimbă niciodată, pauza reactivează începuturile, omul redevine umil, de printre rânduri se evaporă inspirația.

Încep să-mi amintesc pentru că o iau de la capăt.

...citește mai departe ↑

[pagini de jurnal] în care nu mă pot ignora

Postavaru-Poiana-Brasov-3114-r.jpg

Zilele acestea simt o dorință puternică de a mă spăla cu apă rece pe față. Și se întâmplă, desigur, dimineața. Apa de Brașov e atât de rece că la a treia apucare a apei cu mâinile amândouă simt că mi se retează falangele II și III. Obrajii însă mai vor. Apoi îmi afund fața în prosop, îl îndepărtez fără să șterg vreo picătură rămasă și simt din nou nevoia să mă spăl. Mă privesc în oglinda luminată slabă și cu reflexie deformată. Nu-mi înțeleg această stare.

...citește mai departe ↑

Bag de seamă

Că sunt oameni tare frumoşi pe lumea asta, pe doi dintre ei îi cunosc şi eu: Mike şi Radu, pinguini şi prieteni dragi ce tocmai au coborât de pe Mont Blanc. Nu e puţin lucru mai ales că au biciclit vreo cinşpe’ zile non-stop până la poalele muntelui cu pricina. Povestea lor de până acum a fost scrisă la cald şi probabil în acele seri în care somnul nu i-a doborât imediat.

Vor urma desigur (sper eu!) completări, fotografii, poveşti scrise sau doar spuse la bere, dar până atunci pentru care vrea să guste puţin din această poveste extrem de motivantă, iată ultima lor relatare: mont blanc (celelalte se găsesc uşor în arhiva blogului lui Mike)

***

Că tot mai mulţi bloggeri ori nu scriu nimic în perioada asta ori scriu sub asediul unor stări de genul: nervozitate, revoltă sau dimpotrivă, deprimante, astfel încât lectura te încarcă negativ fără să vrei. Motivul nu ştiu care ar putea fi, însă un sfat am: gura lumii se termină în pragul casei! Ba chiar încă unul: nu te justifica oamenilor care nu ţi-au cerut asta, că dai de bănuit! Şi încă unul pentru mine: stai în banca ta! 😉

***

Că tot mai multă lume e plecată în concediu. Urmez eu desigur, dar din motive pe care nu le doresc nimănui, planul de acasă (plănuit de o jumătate de an) nu se potriveşte cu cel ce se va înfiripa odată cu ieşirea din casă. Încotro, habar am doar pe sfert. De celelalte sferturi se vor ocupa vremea, gps-ul şi evident, Andrei.

...citește mai departe ↑