Ce te uiți ca primăvara-n calendar

Montreal-iarna-St-Laurent-15_rw.jpg

După un articol de tip jurnal cu imagini hibernale și impresii deja nostalgice din Austria de la schi, voi continua în același stil… alb. Alb de la florile de corcoduș sau de la florile de gheață ce încă îmi rânjesc de pe cel mai umbrit geam al casei?!?

E încă atât de iarnă la Montreal încât mă gândesc să vă las singuri.. pe facebook și google+. Cel puțin până dă și pe aici colțul păpădiei, pardon al florii tot galbene dar de podbal că aceea e prima. Că nu-i tortură mai pură ca aia pe care ți-o faci singur.

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem 21. Și s-a făcut iarnă

Claudia Gican @ Montreal @ Mont-Royal

Din octombrie încoace s-a lăsat frigul peste Montreal și nu s-a mai ridicat. După doar câteva zile am înțeles că zero grade e o temperatură agreabilă, iar cinci grade fără vânt e deja caniculă. În rest frig și vânt, vânt și frig, acest cuplul gri al apăsării absolute. După aproape două luni mă săturasem de frigul gri și-am început să-mi doresc frigul alb, adică să ningă, frigul n-are farmec fără zăpadă.

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem X. Buletin de impresii

Artă stradală, autor colectiv, stâlp anonim: afișele ca hârtia pier, capsele rămân.


Până la îngroparea cablurilor, se folosesc încă stâlpi de lemn.

Un graffti dintre cele multe.

Viața în cartier decurge liniștită și uneori ca-n codru. Liniștită pentru că nu mă mai tulbură sirenele gâtuite ale pompierilor așa cum se întâmpla când locuiam în blocul de sticlă, traficul e aproape inexistent, ca-n codru pentru că păsările asigură triluri non-stop. Aș mai putea adauga și ca la mare căci pescărușii îmi amintesc mereu de ea.

O altă observație e că deși nu prea mai aud trenul (și-mi trece la 20m prin spatele casei de foarte multe ori pe zi provocând trepidații în toată casa asta de lemn) continui să aud toate ciripiturile și idilele păsărești ce se înfiripă acum în prag de primăvară. Concluzia e sănătoasă în felul ei: mă obișnuiesc cu ce-mi displace și nu mă obișnuiesc cu ce-mi place 🙂

...citește mai departe ↑

De ce unele zile sunt frumoase

Uneori avem nevoie de plimbări sub soare mai mult decât de o adresă și un număr, de o informație prețioasă, de un răspuns precis de da sau nu.
Uneori avem nevoie de zile ale noastre, de pași hoinari, de gânduri împăcate, de zbuciumuri adormite.

Ninsoare in Montreal

N-o să vă dau o rețetă în zece pași sau o listă de argumente. O listă de stări poate. Și atunci ce rost ar mai avea un articol de genul ăsta?
Pentru că eu cred cu tărie că trebuie menținut un echilibru între părțile bune și rele și că de cele mai multe ori cantitatea de atenție acordată momentelor neplăcute o depășește cu mult pe cea acordată momentelor plăcute, iar o zi senină este banală pe când una mohorâtă nu; dacă se succed e și mai grav, cele bune devin de neobservat, monotone chiar, iar în cazul celor rele se dezvoltă o adevărată cădere în depresie, apatie, letargie (după caz).

...citește mai departe ↑

Pagina 12