La final de an pe sub creste de Crai alb


Tropăiala de final de an cu câte un pic din toate: zăpadă, gheață, soare, vânt, prieteni dragi, Miruna la mami, Miruna la tati, ciorbe și plăcinte la primitoarea cabană Curmătura, bocanci scoși de la naftalină, picioare roase, obraji fierbinți, Prăpăstii la frontală, dulcea oboseală de după.

...citește mai departe ↑

E totuși iarnă pe munte, mi-a reamintit Turnu

Piatra-Craiului-Turnu-330-rw.jpg

Nu știu de ce mă păcălea memoria că aș avea cine știe ce experiență într-ale mersului iarna pe munte… Am destule ture prin zăpadă, însă în doar două ture din patru am folosit cu adevărat colțarii și pioletul pentru înaintarea în siguranță, existând un risc ridicat de alunecare (ultima în 2011 pe Valea Albă, a trecut ceva timp…). În toate cazurile precedente era destulă zăpadă cât să ți se afunde piciorul și să bați o urmă, acum însă am aflat cum e să te bazezi doar pe colțari. Dacă știi să ai încredere în ei.

...citește mai departe ↑

Tur geros de privit Ciucașul din Poiana Teslei

Ciucas-Poiana-Teslei-14-rw.jpg

La capitolul „am năravuri” aș putea adăuga că nu mă dau în lături de la o drumeție oricât de scurtă și de pe-aproape de casă ar fi ea. Chiar dacă de Revelionul geros am visat cu ochii deschiși la stat sub plapumă, cu un picior gol scos peste de prea multă căldură, cu o carte de munte în mână și o cafea lângă. Chiar dacă plimbarea prin Brașov de pe 2 ianuarie era să-mi degere mâinile. Chiar dacă știam că va fi la fel de frig ca în ultimele zile. Am un nărav să iau calea pădurii… când am cu cine. Și pe 3 ianuarie am avut 🙂

...citește mai departe ↑

Postăvaru, drumeția de duminică

Postavaru-Poiana-Brasov-3123-2.jpg

De când m-am mutat la Brașov a crescut numărul orelor de somn (aerul tare? că schimbare de fus orar, nu-i!), iar când te trezești pe la zece, unsprezece în weekend, nu prea mai poți porni la drum pentru drumeții în munți ceva mai îndepărtați, ca Hășmaș de pildă. Și-atunci, unde te-ai mai putea grăbi?!? Îți pregătești pe îndelete un mic-dejun, apoi rucsacul, și pentru că Brașovul și împrejurimile sunt acoperite de ceață, te îndrepți spre cel mai apropiat vârf de pe care ai putea să vezi soarele și… mări de nori la picioare.

...citește mai departe ↑

Scurtă plimbare la Mălăiești, acea zi după concurs

Rasnov-Malaiesti-iarna_2374w.JPG

În clăpari, pe piatra cubică, în colanți și clăpari – așa am ieșit eu în soarele și-n inima Brașovului. Porumbeii zburau împrejur, umbra aliniată a caselor separa negrul de alb, eu pășeam alături de Radu sporovăind una-alta în prima căutare a zilei: covrigii. Aerul mirosea a munte și a curat, apoi a patiserie, apoi a fete parfumate în drum spre biserică sau magazine, cine mai știe… aerul era atât de respirabil, Tâmpa veghea în ușoară pâclă, ceasul din turnul Casei Sfatului a bătut discret. De două ori. Nu știu de ce, dar de două ori. Să fi fost zece jumătate…

...citește mai departe ↑

Ciucaș, cu trupă mare pe Bratocea – drumeție pentru prieteni

Ciucas-Bratocea-iarna_1786_rw.jpg
Munții Ciucaș, 14 februarie 2015

Pe cât de des mi-am propus pe atât de rar am reușit: să „organizez” ture pe munte pentru prieteni, colegi, cunoscuți, gândindu-mă mai mult la ei și mai puțin la mine. Desigur, când vine vorba de munte mă bucură orice ieșire, dar satisfacția de a-l apropia de munte pe cel puțin încă un om este un motiv în plus să repet experiența.

...citește mai departe ↑

Schi de tură, tentativă la Oslea

Valcan-Straja-Oslea_1667_rw.jpg

Cu Oslea se întrerupe momentan seria schiului de tură cu care ori v-am înnebunit, plictisit ori v-am convins. Și puteam introduce scurta istorisire ce va urma în jurnalul Strajei, dar rândurile de față sunt o etapă-promisiune din întâlnirile mele cu Oslea. Aceasta pentru a sublinia că planurile de-acasă sunt făcute pentru oameni nu pentru munte, că pentru a reuși o dată trebuie să încerci de câte ori e nevoie cu toate sacrificiile de care e nevoie. Muntele e tot acolo, nu pleacă nicăieri și nici nu ne așteaptă. Doar cheamă.

...citește mai departe ↑

Pagina 123