PAfoto s-a încheiat

Sunt cel mai frumos din pădurea aceasta! exclamă el parafrazând versul auzit odată demult la doi tineri ce-i stăteau la umbră şi ascultau o cutiuţă cu antenă. Eram cel mai înalt, lăstărişul abia de-mi gâdila glezna. Se făcea mereu popas la umbra mea. Părinţii boemi, copiii… cam zgomotoşi. Ce mă mai scuipau când se jucau de-a ascunsul! Pădurea a tot crescut în jurul meu de-atunci! Un car îmi râcâie neostenit la rădăcină, va avea ceva de lucru că nu-s de azi, de ieri pe pământ. Dar şi el are familie mare!

...citește mai departe ↑