MEET THE SUN Când unii văd noroiul în care-mi ţin picioarele, eu văd frumuseţea ploii ce cade peste mine.

Articole cu tagul: ‘fericire’

Seri pentru suflet

26.10.2011 · Categorii: 9.VIS

Am scris deseori despre prieteni. Dar azi o voi face având în minte râsul de-aseară. Mă dureau obrajii, îmi lăcrimau ochii de atâta râs. Subiectele curgeau gârlă, treceam dintr-una în alta şi dezgoliţi de mistere, mărturisile erau atât de fireşti încât scoteam altele noi la suprafaţă cu uşurinţa pe care doar inimile uşoare o au. Nu cred că vinul a fost de vină (binee, pentru o parte din îmbujorarea şi din arzimea frunţii mele, sigur da!) şi nici o astfel de seară n-a fost o premieră. Ele există cu mult dinainte ca eu să-i cunosc pe pinguini şi sunt deja tradiţie, datorie, rânduială, nărav :D

Chipurile lor îmi erau atât de dragi că, de s-ar fi putut, le-aş fi spus braţelor să se lungească şi să-i adune pe toţi într-o îmbrăţişare care să-i suprindă de câtă putere are în ea Pitica. Şi da, la asta mă gândeam Căpitane, când pierdută preţ de câteva clipe, îmi promiteam să-mi amintesc de seara asta de câte ori mi-o fi greu prin străini…

Nu există ape tulburi pe care adevărata prietenie să nu le limpezească.

Nu mi se întâmplă să râd prea des cu atâta poftă, să continui să zâmbesc tâmp chiar şi acum şi să-mi doresc cu ardoare revederea ca să continuăm de unde am rămas.

E lucru mare să ai o mână de prieteni în jurul tău, dar să ai două mâini, chiar trei, e deja foarte mare! Te face să te întrebi ce-am făcut ca să-i merit, dar ce mai atâtea întrebări??! Pinguinii n-ar vrea să mă întreb asta, doar de la ei am învăţat să merg cu optimismul înainte şi cu puterea celor mulţi în suflet!

Am primit şi un dar special de la ei, un dar pentru mine şi Andrei, pentru o poveste ce nu poate fi separată însă de a pinguinilor şi care sper să ne ţină pe toţi împreună până când pensiile şi amintirile ne vor face să râdem la fel de mult şi de sănătos (atunci să te ţii!)

Şi dacă pingunii ne-au scris,

“Time is too slow for those who wait,
too swift for those who fear,
too long for those who grieve,
too short for those who rejoice,
but for those who love,
time is eternity.”

(Henry van Dyke)

eu voi adăuga firescul

and when it comes to friends, time doesn’t matter!

 
p.s. Mike a scris în nenumărate rânduri despre Pinguini, reamintesc doar ultima şezătoare de la Poienari Din nou despre prieteni sau o vorbă de la Poienarii de Prahova, mai ales că o alta ne bate la uşă ;)

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

Share

Dulcea mea mare!

20.06.2011 · Categorii: 5.Fotografie și Imagini, 9.VIS

prietenilor de suflet

de la malul mării, de-acasă şi de departe


Doar ce ne-am întors dintr-un mic concediu (la ca cărui poveste scriu de zor :D ) şi prietenii propun altă plecare: la mare, la 2 Mai!

Oh, da, vreau! dar… nu e prea repede? Mă simt de parcă aş fugi de acasă… Şi ce dacă! Marea… cum poţi refuza chemarea mării??!

Şi am plecat şi mi-au ţopăit fluturaşii în stomac de nerăbdare tot drumul!

Şi am ajuns şi era noapte şi luna era deasupra ei şi m-am auzit oftând: dulcea mea mare!

Şi am plecat să fac poze nocturne cât îmi soseau porţiile de hamsii marinate şi prăjite comandate la Micul Golf…

luna pe ape in micul golf din 2 Mai

luna peste ape in micul golf din 2 Mai

Am încercat să scriu şi să încarc o fotografie pe blog, dar pluginul dedicat administrării de pe mobil m-a trădat. Poate mâine! m-am consolat.

O nouă zi, aceeaşi mare.

macii şi marea

macii şi marea

Chiar mă plângeam că anul acesta n-am prea avut parte de maci…

magia culorilor - florile mării

magia culorilor - florile mării

Tot n-am putut posta de pe mobil. L-am închis, l-am uitat în geantă. Marea vrea s-o ţin doar pentru mine. Mă ruşinez.

Am plecat într-un loc retras unde marea e mereu liniştită şi primitoare. Am uitat de mine, am alergat spre ea, m-am aruncat în valurile ei…

pasi la malul marii

un pas, un val

Am râs, am iubit, am ascultat, am stins un dor, am reaprins altul…

femeie in rosu la malul marii

intimitate

La final, valurile şi apusul şterg paşii noştri… dar nu şi bucuria din sufletele noastre. Rar m-am simţit atât de bine!

valuri in soare

valuri in soare

În noapte marea nu se mai vede. Se aude…

rasarit de luna peste mare la 2 Mai

dintre tainele nopţii, doar marea...

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

Share

Din oraşul ce miroase a tei

17.06.2011 · Categorii: 7.Versuri și Poeme

Oraşul miroase a tei.
Fericit îmi e omul pustiu
fără casă şi masă -
ce doarme în iarbă cu ei.

Oraşul miroase a tei
din flori îşi atârnă cercei.
Pe cât de murdar şi străin
respiră parfum clandestin.

Oraşul miroase a tei
sub tei ne cresc mii de alei
şi totuşi… ia-mă şi du-mă!
Mă iei?!?

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

Share

Farmec şi cenzură

05.11.2010 · Categorii: 8.Sunete și Muzică, PA-Proza Arhiscurta

but you danced with me darling…

***

Luella e personajul meu ştrengar. Ea are voie să spună şi să facă ce vrea. Ea are voie să se joace, să încalce reguli, să îndrăznească. Eu sunt cea cu pretenţii mature şi responsabile care o trage mai mereu de mânecă “hai măă Luellaaa, iar mă bagi în belele!” şi ea râde şi râde şi râde…

Ştii ce mi-a zis într-o zi??! “Joacă-te de-a mine. Să fii şi tu prinţesă!” Şi i-am dat mâna, apoi am închis ochii cum mi-a cerut. Am simţit cum mă poartă şi cum, hipnotic, lumea mi se aşterne la picioare. Nu m-aş fi trezit de bună voie prea curând dacă nu ţipa unul la mine “cine dracu’ te-a învăţat să treci strada cu ochii închişi??!”

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

Share

Fericire urbană

Bucuresti. Parcul Politehnicii. Toamna - Apus de soare

în parc mirosea a fân cosit și a toamnă
orașul murea sub a străzilor vamă
în meri mere roșii se-ascundeau de străini
când soarele galben prindea rădăcini

în parc mirosea a fân cosit și a toamnă
umbre lungi mă-ncălzeau ca o haină.

Bucuresti. Parcul Politehnicii. Fericire

P.S. Imaginile sunt din Parcul Politehnicii, autor Bobiță - telefonul meu – numit așa în amintirea cățelului mamei care n-a fost cuminte și…

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

Share