MEET THE SUN » Fagaras

Moldoveanu în zori, Moldoveanu prin nori

MeetTheSun — Thu, 29 Sep 2011 15:39:20 +0000

Valea se închide în urma noastră. Vârful Viştea Mare se ghiceşte undeva acolo sus în dreapta. Tălpile ne ard împreună, mâinile se ţin împreună. Andrei mă întreabă dacă mi-a plăcut tura, muntele, Moldoveanul. Da, ştie că da. Ne-a plăcut. Sunt fericită şi tălpile pot arde oricât! Ochii îmi sunt după mure şi alune şi uneori privesc în urmă. Din ce în ce mai scurt căci muntele se pierde în ceaţă şi creste verzi din vârfuri de brazi. Mai vin! îmi promit. Până când Făgăraşul îmi va dărui o clipă de senin... și ca om ce sunt, n-o să mă mulțumesc doar cu una!

Mi-e dor de munte

MeetTheSun — Mon, 21 Feb 2011 09:43:55 +0000

de iarbă, de linişte, de înalt, de piatra rece, de soarele aproape, de florile mărunte, de jnepeni cu rouă, de fagi însemnaţi, de poteci umblate, de refugii uitate, de Crai, de Bucegi, de Făgăraş, de umbra rece, de cabanele dragi, de ceaţă, de ploi mărunte, de tricouri ude, de bocanci grei, de ceaiul din termos, de urmele prietenilor, de o floare de colţ, de un marcaj punct roşu, de somnul la cort, de-o cascadă de gheaţă, de covoare de muşchi, de fluturi, de-o hartă întinsă, de apele mari, de-un piton ruginit, de-o coardă albastră, de vânt şi de neclintire, de pinii negri, de zăpada netopită din mai...

Negoiu. 2535 de trepte

MeetTheSun — Thu, 07 Oct 2010 23:53:26 +0000

Nici nu-mi dau seama când începem să luam altitudine şi parcarea, cabana, lacul rămânand în urmă. Zăpada proaspătă pare crocantă sub bocanci şi sunetul îmi umple sufletul. Nici nu prea văd pe unde păşesc căci ochii se mută dintr-o parte în alta. Atât de imens, de frumos, de enigmatic! Aerul e rece, dar ne încălzeşte urcuşul spre Şaua Doamnei, iar varianta feminină a lui Patrocle ne însoţeşte habotnică deschizând poteca. Nu se dă întoarsă din drum şi cumva, o înţelegem.

de pe Negoiu, cu dragoste

MeetTheSun — Sun, 03 Oct 2010 22:24:58 +0000

un om nou s-a împăcat cu omul vechi ce sălășuia într-ânsul.

omul vechi a plâns de bucuria eliberării.

omul nou a plâns de bucuria facerii.

și toate acestea pentru că timpul cuvenit este mai presus de cel potrivit.

Nu am urcat un vârf. Abia am început să urc.

Transfăgărăşanul – două lumi

MeetTheSun — Fri, 10 Sep 2010 13:24:45 +0000

Trăim în România celor zero metri sau a celor două mii x(ics) metri după... posibilităţi. Doar uneori ne place să credem că altitudinea ne absolvă de ceva...

Mergand prin ploaie cu Dor de Fagaras

MeetTheSun — Tue, 16 Feb 2010 12:16:53 +0000

Cand ploua si e ceata in oras, cand viscoleste, cand ninge, cand cerul se lasa greu peste toate de parca ar vrea sa le ingroape in tacere si neculoare, dorul de munte isi aduce mai mult decat umbra asupra-mi. Cum in ultimele saptamani codurile meteo galbeno-portocalii, riscurile ridicate de avalansa, dar si altele lumesti m-au [...]

Semne bune Anul are: viscol, ceata si ninsoare!

MeetTheSun — Fri, 15 Jan 2010 20:12:18 +0000

Intalnirile mele cu Fagarasul sunt memorabile. Unele pentru ca trebuiau sa existe si n-au existat… si altele pentru ca au avut loc, dar muntele si-a trimis la intalnire cand fata lui rece si creasta invaluita in ceata, cand viscolul… Cateodata am senzatia ca in ziua in care voi cuceri muntele asta, ma va lua la [...]

the unnamed Forest

MeetTheSun — Fri, 16 Oct 2009 22:10:03 +0000

Inainte ca ochiul meu sa cuprinda extaziat incremenirea iernii si linistea zapezii, inaintea primei mele intalniri albe cu el, mai am o datorie intarziata muntelui. Fagarasului. Nu voi folosi termenul de reportaj fotografic, desi asa a fost gandit initial, ci de poveste fotografica. Una inceputa inaintea mea, surprinsa mai mult dincolo de obiectiv si continuata, [...]

intorcandu-i obrazul

MeetTheSun — Fri, 02 Oct 2009 20:47:15 +0000

In Ultimul Hotar: Fagaras am vorbit despre raceala si indiferenta acestui munte in tonuri mai mult decat neprietenoase... "Fagarasul mi s-a infatisat sumbru si rece. Cu adevarat de piatra. Muntele asta nu zambeste nici macar amar. Are buzele inclestate. Sa iubesti Fagarasul inseamna sa fii tu insuti piatra. Stiam asta, de aceea ne-am intalnit exact cand trebuia..." si-am tot tinut-o asa... dar simtind asta din prima clipa am facut ceea ce stiu eu mai bine: l-am infruntat. Cu cat s-a tinut mai tare cu atat am incercat sa-l privesc mai bland. Cu cat m-a alungat cu atat i-am intrat in suflet... Eu stiu asta si el stie. Stim amandoi ca voi reveni. La fel de intransigent si batran el, la fel de vioaie si toleranta eu. Dar mai bine las imaginile sa vorbeasca...

perechea

MeetTheSun — Thu, 01 Oct 2009 19:36:08 +0000

Mi-am amintit zilele acestea citatul meu preferat din Tagore, cel care mi-a insotit o buna parte din adolescenta (citez din memorie si imi cer scuze pentru eventuale inadvertente): “Mi-am pierdut stropul de roua”, se plange floarea cerului din zori care si-a pierdut toate stelele. Dă mai departe dacă ți-a plăcut: Share