De pe facebook adunate și-napoi la lume date

munte la apus

Din comoditate am scris în ultimele luni mai mult pe pagina de facebook decât aici pe blog (mai puțin jurnalele de munte, ele-s sfinte). În drum spre și de la serviciu „butonez” – cele trei mijloace de transport și/sau oboseala (și/sau îmbulzeala) nu-mi permit ocupații legate, consistente precum cititul. Apreciez facebook-ul pentru ceea ce este, un mod de relaxare, un mod de informare, un mod de comunicare, dar am hotărât să-mi aduc cuvintele acasă. Voi continua să fac cum îmi e mai comod, ca mai apoi să arhivez aici.

Pentru unii dintre voi aceste rânduri sunt cunoscute, iar pentru cei care n-au facebook vor fi ca o avalanșă de stări și momente.

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem I. Buletinul de impresii

Deschid aici o serie de articole pe tema Oameni Suntem căci neavând cu cine sta la taclale toată ziua mi se adună foarte multe păreri și povești, iar eu mi-s tare vorbăreață și astea nu-s nici treburi profunde, ci chestiuni de zi cu zi pe care nu vreau să le păstrez doar pentru mine și astfel, vă includ vrând-nevrând și pe voi în duplexul România-Canada. Și apoi, o să intervină obișnuința și mi-ar plăcea să nu se piardă modul cum văd în prezent lucrurile.

...citește mai departe ↑

AMR 19. Blog versus facebook versus timp

Probabil s-au scris deja multe articole pe tema asta. Nu o să despic firul fiecărei platforme în patru, căci dincolo de toate câte se pot spune despre cele două, eu am o singură părere:

facebook-ul aparține prezentului și aproape doar lui, iar blogul aparține trecutului, prezentului și viitorului în același timp

și nu mă refer la evoluția lor tehnologică ci la conținutul și constanța umană pe care fiecare dintre ele se construiesc. Până la urmă, e singura care va conta într-o lume virtualo-reală.

Peste zece ani dacă voi vrea să văd ce am scris azi 14 ianuarie 2012 pe blog, o voi putea face cu ușurință accesând arhiva. Pe facebook, dacă va mai exista și dacă nu cumva va apărea o platformă socială mai tare și lumea va migra către ea, mă îndoiesc că voi putea călători atât de în trecut.

Blogul se aseamănă într-un fel unei cărți, facebook-ul unui ziar, iar fiecare dintre ele au roluri diferite și tocmai de aceea, după părerea mea, doar din perspectiva timpului se pot compara. Desigur, la toate acestea se adaugă și motivul fiecăruia de a avea sau nu blog, cont pe facebook și gradul de implicare care diferă de la un om la altul, dar și de la un moment al vieții noastre la altul.

 

***

Altfel spus, peste zece ani poate voi râde de rândurile de mai sus căci cine știe cum vor evolua de fapt, lucrurile, dar mie celei de atunci îi voi lăsa alte rânduri anume:

azi-noapte a nins.

te-am visat și nu mi-a mai fost dor

îmi simțeam obrazul fierbinte

sub buzele tale reci

și chiar dacă știam că e vis

nu ți-am mai spus

cât de bătrân îmi ești

 

azi-noapte a nins.

iar unele cântece, după cum știi,

nu mor niciodată,

și nu se topesc în zori

ca săruturile de gheață.


Și dacă acest link nu va mai exista peste zece ani, Dan Zorilă, Azi noapte a nins,
ce simt azi va fi.


____________________________
cifrele din titlu au legătură cu povestea unui AMR în derulare

...citește mai departe ↑