Plecând din Canada… la un an după ce am plecat din Canada

montreal

S-au rărit întrebările de tipul „tu chiar te-ai întors în România? te-ai întors de tot?”, dar încă mai sunt întrebată de ce. Nimeni nu mă întreabă dacă aș emigra din nou în Canada, probabil răspunsul e mai mult decât evident: nu.

Pe 24 iulie 2014 mă urcam în avionul spre casă. A trecut un an și ceva de atunci, am tot zis că voi scrie ultimele impresii sau motivele pentru care am ales să-mi trăiesc viața în România când am avut așa o șansă să rămân acolo. Din fericire, blogul ține și loc de jurnal astfel că am găsit următoarele notițe.

...citește mai departe ↑

A brave girl

Nu mi-am pierdut curajul, dar mi-am înmulțit temerile, dezamăgirile și asta îmi forțează sufletul să producă anticorpi noi, să evolueze, pentru că da, Canada mă învață să pierd un anume bagaj, acela pe care n-aș sări să-l scot din foc, dar pe care în lipsa focului îl târăsc peste tot. Faptul că simptomele se simt e semn că anticorpii lucrează.

după opt luni de Canada nu sunt o ”poveste de succes” și nici nu vreau să fiu una

...citește mai departe ↑

Pentru început, Canada

M-am întrebat de multe ori dacă nu cumva suntem născuţi anume într-un loc, ni se conturează un destin clasic şi suntem lăsaţi să intuim ce-ar putea fi dincolo de acest destin, dacă există şi alte căi, dacă putem fi şi altceva. Ca şi cum ni se pregăteşte ceva, dar trebuie să fim vrednici de a primi, trebuie să ne depăşim condiţia.

Pentru asta există semne, instincte, voci interioare pe care cei mai mulţi dintre noi, nu le ascultăm. Pentru asta există piedici la tot pasul ca să poţi renunţa şi întoarce la condiţia iniţială. Am întâlnit destul de rar oameni care au resetat şablonul vieţii lor şi au luat-o de la capăt, dar toţi au ceva ce mă împresionează, ce mă încurajează să cred că ne suntem datori măcar cu o încercare de a transcende dincolo de firul existenţei noastre.

...citește mai departe ↑