Mărşăluirea

Când la fiecare pas te împarţi între vise şi atenţie, când te uiţi în jurul tău şi te simţi tras în jos şi nu poţi spune “nu”, când te încăpăţânezi să storci şi ultimul strop de sentiment şi energie din tine pentru ceva în care crezi cu inima chiar dacă simţi că nu mai e nimic de simţit acolo, când la fiecare pas îţi promiţi mai mult ştiind totuşi că nu vei avea niciodată aripi aşa cum mulţi au din naştere, ei bine, singur şi mut, mărşăluieşti mai departe, tot înainte, ca un soldat plin de patos şi totodată, necunoscut, atunci ştii cum ai ştiut mereu: nu te vei opri niciodată.

...citește mai departe ↑