În registrul cel mai de jos

E întuneric, e a nu știu câta oară când mă regăsesc în aceeași imagine a drumului spre casă, mă uit la mine de sus din vârful blocului cum înaintez cu umbra prelungă și dezordonată spre casă și văd o gospodină încărcată cu de toate, dar mai ales cu chef de treburi, gătit, spălat, curățenie, pregătit kit-ul pentru maratonul montan de sâmbătă (devine puțin cam atipică noțiunea de gospodină acum), văd o femeie alintată de legănarea cerceilor cu copaci de argint printre suvițele eliberate dintr-o împletitură încă lungă, văd un suflet captiv în fagurele gol al cuvintelor negăsite, nescrise, nerostite, văd omul energic ce amână finalul de zi pentru cândva târziu, în noaptea cu semilună, mă văd pentru că tot ce am cu adevărat de făcut de-acum înainte presupune doar dragoste.

...citește mai departe ↑