Departe de casă, ochiul își caută alinarea în ceea ce vede,

mintea în ceea ce descoperă,

sufletul în ceea ce nu simte...

pescăruşii din Praga

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

mi-e dor de cerul meu în flăcări

căci…

cu mâna-ntinsă

cerului cehesc de carton

Alb fără lumină,
nor fără de nori
Păsări de chinină
lasă-n el fiori

Nu mai are-albastru,
nici contururi moi,
ploile nu-l mișcă,
soarele-i un sloi

Cine mai privește
ăst tavan înalt??!
Pierderea de vreme
s-ar desprinde-n… salt.

Mut cerșește cerul
zilelor de pâclă
din carton doar gerul
l-ar preface-n sticlă…

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

Mașinile merg și tac. Liniștea vine din frunzele galbene, oamenii colorați și lipsa… claxoanelor.

Semafoarele țin puțin și mersul alert te scoate din monotonie.

Tramvaie din care se aude un soi de muzică și pavaje de piatră cubică – pietre mari, pietre mici, pietre colorate – pentru priviri oricât de aplecate!

Nu înțeleg o vorbă din ce se spune în jur, dar zâmbetul e cheia spre orice dezlegare.

Cerul e mohorât într-una, mai am puțin din raza de soare cu care am plecat de-acasă…

Nu miroase urât în colțuri dosite, iar până acum am numărat un singur cerșetor.

Gunoaiele nu alunecă cu iz neglijent pe geamurile lăsate ale vreunei mașini cu DJ surd la volan.

Berea… berea e bună, e de la ea de-acasă. Poate de aceea toaletele publice sunt dese, gratis și la vedere.

Uneori miroase a kebab, alteori a plăcintă cu mere uitată un pic prea mult la cuptor.

Și nu, nu sunt câini fără stăpân. Sunt însă haite de localuri cu jocuri de noroc…

Și da, acum scriu, ascult Andrieș și vreau să mă întorc un mult mai bun român.

un strop de Plzeň, Cehia

Dar n-au trecut decât trei zile.

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

nu ne vom mai vedea vreodată,
dar vom ofta adânc, necontrolat
când din câmpie-un solitar copac
va tresări o patimă uitată

şi nu vom spune lumii niciodată
că ne-am iubit nesăbuit, acid
că lumii ne-am redat perfid
sub stratul tot mai gros de mască

şi de-o renaşte dorul din arsură
ne vom feri privirea de iubiţi
ce-n frigurile iernilor, grăbiţi
sfidează-n noi dorinţa de căldură

nu voi veni în gara ta de gheaţă
şi nu vei fi pe strada mea de ger
nu te mai vreau, dar rogu-te, îţi cer
să mă aştepţi din nou, în altă viaţă

__________________________
Mircea cu a lui trilemă
pune Fainii în dilemă
vrea poeme cu rimă şi soartă
despre-un băiat şi (poate)-o fată.

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

Oraşul miroase a tei.
Fericit îmi e omul pustiu
fără casă şi masă -
ce doarme în iarbă cu ei.

Oraşul miroase a tei
din flori îşi atârnă cercei.
Pe cât de murdar şi străin
respiră parfum clandestin.

Oraşul miroase a tei
sub tei ne cresc mii de alei
şi totuşi… ia-mă şi du-mă!
Mă iei?!?

Dă mai departe dacă ți-a plăcut: