Am

DSCF8093.JPG

aș îmbrățișa un copac
din coaja lui aș mușca
în coaja lui aș țipa
cercul frânt
al gurii mele tăcând.

am atâta nevoie,
atâta nevoie am,
să pun la loc ce încă n-am mușcat.

...citește mai departe ↑

Mi-e dor să scriu un roman

Un dor ce mă bântuie de parcă aş fi scris deja nu unul ci chiar mai multe romane, de parcă aş şti cum e.
Ca o nostalgie după vremuri ce n-au existat încă.
Un dor pentru imagini aievea ce deseori mă cutremură cu realismul lor: eu scriind, la o fereastră spre dealuri.
Un dor pentru o poveste care să mă soarbă într-atât încât revenirea în propria-mi fiinţă s-ar naşte din “Sfârşit.”.

Mi-e dor să scriu un roman.
Despre mine cea care n-am fost. Despre mine cea care voi fi.
Despre mine scriind dinainte de a fi.
Despre poveştile pe care nu le mai pot trăi.

Mi-e dor să scriu un roman ca un poem, ca o alegorie.
Ca şi cum mi-aş ştii fiecare cititor, iar fiecare cititor ar crede că mă ştie. Ca şi cum chiar fiecare cititor ar fi scris despre el însuşi.

Mi-e dor să-mi scriu un roman.

...citește mai departe ↑

În acelaşi loc

Dacă te-ntrebi ce-s lacrimile acestea
îţi pot spune că-s doar urme de melc
ce-a învăţat să zboare
imitând un fluture.

S-a întâmplat însă
să i se facă dor de casă
şi s-a întors la ea, pe pământ –
aşa cum se întorc toţi melcii.

(Doar fluturii se transformă,
doar fluturii nu au o casă anume
înafara propriului trup.)

Dacă te-ntrebi ce-s versurile acestea
îţi pot spune că-s doar taine proscrise
despre oamenii melci
şi uneori, femeile fluture.

...citește mai departe ↑

Pagina 1234