Cifre de bun găsit
Uneori simt că tot ce e în jur se reduce la niște cifre banale, dar care prin alăturare devin importante. De pildă, aseară mă aflam în fața ușii. Numărul apartamentului era așa cum îl lăsasem, ușa mea era aceeași, dar parcă o redescopeream cu totul. Mi-am amintit momentul în care am ales-o de la magazin “să fie simplă, fără model” și mi-a fost și mai dragă acum privind-o. De câte ori în viață cumpărăm ușa pe care o deschidem cu (cel mai tare) drag și dor??!
- De ars, n-a ars, îi spun eu lui Andrei cu referiri la întrebarea lui anterioară “pe-acasă ce-o mai fi?!”
Înăuntru era parcă prea ordine pentru cum îmi aminteam eu că lăsasem, mirosea prea frumos pentru cum bănuiesc eu că-mi miroase casa și am savurat din plin clipa. Știu că apoi apare obișnuitul.
În urma celor două săptămâni s-au scurs mulți kilometri, multe clipe frumoase, fără a uita de cele anoste; apoi clasica oboseală, dar și detașarea de toți și toate.
A fost un concediu în care mi-am amintit mult prea des că am 30 de ani deja… Nu știu de ce, îmi bântuiau mereu gândurile cifrele astea două și mă trezeam chinuindu-mă să-mi amintesc ce se întâmpla acum 3 ani, acum 6 ani, acum 10 ani și tot așa… Uneori aveam senzația că sunt încă foarte tânără, că mă grăbesc aiurea și că voi ajunge prea devreme, alteori că vârsta asta e o farsă, că mă simt de 40+…
Am găsit multe mesaje de la voi, foarte multe și foarte frumoase, dar pentru care îmi voi face timp pe îndelete de a le reciti și răspunde. Listele de mailuri și de bloguri necitite îmi arată numere de câte trei cifre și deci, am multă treabă… Bagajele nedesfăcute din hol mai au de așteptat 
Și să nu uit, dacă nu cumva se simte deja, mă bucur că m-am întors!
p.s. Să vedem dacă și cafeaua e atât de bună pe cât îmi amintesc. Bună dimineața!
