Copilul şi mărul

copilul si marul

Copilul era cuminte, mărul era roşu. Mama îl spălase pe copil pe mânuţe, mama spălase mărul. Plecaţi la pădure, nedespărţiţi, mărul a fost scăpat de multe ori pe jos. Apoi, mărul a devenit tentant şi s-a lăsat încolţit. Mărul cel roşu era mare, dinţişorii mici. Era greu să înceapă de undeva anume.

După o vreme, mărul era ros de jur împrejur. Copilul aproape sătul şi obosit. Când ochii celor mari l-au scăpat din observaţie, mărul a fost făcut dispărut în întunericul pădurii. N-am prins decât cu coada ochiului mânuţa ce se ştergea de pantalonaşii curaţi. Încă.

...citește mai departe ↑

tati, pup-o pe mama!

Ati surprins vreodata privirea celor doi, un El si o Ea stand pe-o banca in parc,

in timp ce baietelul lor de nici 3 anisori alearga in jurul bancii cu bratele deschise,

ca un avionas peste munti si vai

si care se opreste brusc, luand o mina de om mare si serios,

asteptand iscoditor raspunsul la rugamintea-sentinta:

tati, pup-o pe mama!

?

...citește mai departe ↑