PAfoto s-a încheiat

Sunt cel mai frumos din pădurea aceasta! exclamă el parafrazând versul auzit odată demult la doi tineri ce-i stăteau la umbră şi ascultau o cutiuţă cu antenă. Eram cel mai înalt, lăstărişul abia de-mi gâdila glezna. Se făcea mereu popas la umbra mea. Părinţii boemi, copiii… cam zgomotoşi. Ce mă mai scuipau când se jucau de-a ascunsul! Pădurea a tot crescut în jurul meu de-atunci! Un car îmi râcâie neostenit la rădăcină, va avea ceva de lucru că nu-s de azi, de ieri pe pământ. Dar şi el are familie mare!

...citește mai departe ↑

Mesteacanul meu, am albit…

Mesteacanul meu s-a nascut intr-un pamant sterp, unde iarba creste rar, iar tufisurile de mure sunt mai mereu galbene si neroditoare. Nu stiu de unde a adus vantul semintele pentru ca mesteceni pe-acolo nu s-au mai vazut…

mesteacan

Mesteacan alb, in infinit
o scara ai trasat,
din coaja ta
infinite lumini s-au desprins,
infinite clipe s-au topit
in golurile reintoarcerii
in inocenta,
la suspinul cel dulce,
al sarutului tau –
copilarie…

(februarie 1998)

...citește mai departe ↑

eyes wide open

Incep sa nu mai vad la distanta. In mod straniu primul gand care mi-a trecut prin cap n-a fost ingrijorarea ci oare ce o sa vad mai bine acum, padurea sau copacii? Uimita de intrebarea asta aparuta atat de brusc si atat de sfasietor totodata,  n-am mai incercat sa deslusesc ce se intampla in zare,

...citește mai departe ↑