Maratonul Piatra Craiului 2015

MPC-ViorelMicu-1

Dacă în alți ani abia așteptam să trec pe sub poarta Sosirii, acum amânam… parcă nu-mi venea a crede.
Un MPC care a început dureros, pe la kilometrul 4 deja „abandonasem”, dar durerea din dreapta a trecut subit și am hotărât să mă simt bine cât ține, fără tactici, dozare de efort, conștientă că oricând poate să doară din nou.
Carpe diem.
Am iubit pantele pe care le-am urcat, am alergat cu drag pe grohotișuri, am lăcrimat la aplauzele voluntarilor de peste tot și m-am hrănit cu fericire pe poteca spre Zărnești plină de brândușe peste care, când și când, un fluturaș zburda, renăscut și el de superba zi de toamnă.
După 5h32′ treceam linia de sosire, a doua fată.
Felicitări Cindy și tuturor fetelor, data viitoare fiți în locul meu, senzația e incredibilă!

...citește mai departe ↑

Rarău Radical Race 2015

z2-RarauRR-2-w.jpg

Pe când primul maraton montan din România, Maratonul Pietrei Craiului ediția a X-a, bate la ușă cu sutele lui de alergători, vă amintesc, unora dintre voi, de concursurile mici și intime, ca în vremurile de început. Chiar dacă nu știam pe nimeni la poalele Rarăului, unde s-a întâmplat să mă nimeresc, am simțit atmosfera caldă creată de cei ce se cunosc și împărtășesc patima mersului sau alergatului pe munte. Un concurs mic, dar bine organizat, iar faptul că startul, sosirea, masa și premierea au fost toate în același loc au întregit cumva evenimentul – socializarea e tare plăcută după alergare 🙂

...citește mai departe ↑

Ciucaș X3 2015 sau de ce maratoanele nu se uită

ciucas-x3-penelL-4

Ciucaș X3 – cel mai bun maraton al meu de până acum, cel mai frumos, e maratonul unde starea de spirit a învins una câte una neplăcerile cauzate de lipsa… antrenamentului. A fost o surpriză podiumul la categorie, m-am simțit copleșită de emoție când am văzut clasamentul – alergarea montană a evoluat mult în ultimii ani, nu mai „prinzi podiumul” doar dacă mergi bine pe munte și alergi când ai timp sau chef.

...citește mai departe ↑

Retezat SkyRace 2015, Custura adevărului

RSR-colaj

M-am dus sute de kilometri să văd un munte drag și am sfârșit alergându-l. M-am întors sute de kilometri tânjind după nevăzutul munte de sub tălpi și din nori, cu mâinile goale, cu picioarele ușoare, cu o tăcere interioară ca de stâncă. Mi-am primit atâtea lecții că nu mi-a ajuns o săptămână pentru recuperare sufletească – dacă tot n-a fost să fie febră musculară. Pentru mine RSR-ul n-a fost un concurs frumos ci un concurs-școală.

...citește mai departe ↑

Atinge Omu 2015

AtingeOmu-5389-6-rw.jpg

Îmi place să merg pe munte, îmi place să alerg și îmi place să gust uneori din acest cocktail de munte, energie, mișcare, oameni și stări în care alergarea montană presară întotdeauna și un ingredient secret pe care nu vreau să-l aflu deocamdată ca nu cumva să devină ceva obișnuit – îl voi afla când voi știi să-l drămuiesc și să-mi conserv entuziasmul și bucuria – cele mai de preț sentimente pentru un sportiv amator.

...citește mai departe ↑

De vorbă cu un ultramaratonist, Kalman și 100 Miles of Istria

Ambrus-Kalman-alergare

Pe Kalman Ambrus l-am cunoscut într-o plimbare pe schiuri de tură la Straja și l-am revăzut la concursul Postăvaru Night. Este unul dintre noi, cei mulți, cum obișnuiesc să afirm, incluzându-mă, despre sportivii amatori prezenți pe la tot felul de competiții și care formează în definitiv baza lor. Mai mult de atât nu am nevoie să cunosc, cred în ideea de comunitate a alergătorilor montani și mai cred că vom crește cu adevărat doar sprijinindu-ne unii pe alții.

De curând am aflat de pe facebook că va participa luna aceasta la un ultramaraton, Istria 100 mile, alături de alți doi arădeni. Spre rușinea mea am rămas cu impresia că este vorba de 100 kilometri, iar ultramaratoane montane în jurul acestei distanțe avem și noi în România, e vorba însă de 100 de mile și, deși matematic ar însemna ~160km, distanța oficială este de 172km, 7000+ diferența de nivel și un timp limită de 48 ore.

...citește mai departe ↑

Pagina 1234