Oameni Suntem VI. Melodice

Mă simt străină de multe, dar există repere față de care mă poziționez confortabil sufletește și prin care îmi dau seama că locuitor al unui spațiu e doar trupul.

Am ascultat muzică, am admirat în treacăt arta urbană pentru oamenii de suprafață ce umblă prin subteran și am născut vise la margine de ape.

...citește mai departe ↑

Cronica unui concert anunţat

A fost propunerea lui Andrei încă de pe când eram în Cehia deci, mulţumesc! Trebuie să precizez că ascult deseori muzică clasică, însă niciodată pe viu şi nu se compară cu nici o înregistrare. Să mergi la un astfel de concert e unul dintre lucrurile pe care măcar o dată în viaţă ar trebui să ni le dăruim. Mai mult de-atât, dacă vi se pare că nu există o poveste, doar mergeţi şi lăsaţi-vă furaţi, povestea e în fiecare dintre noi.

Ne-am prezentat la Ateneu, preţuri pe măsură (50 lei biletul), lume bună şi o clădire în care simţi că dincolo de auriul decoraţiunilor interioare arta respiră la ea acasă. Dar să înceapă concertul. În program două simfonii, Simfonia Spaniolă şi Simfonia Fantastică. Mă frământau ceva emoţii printre sunetele de acordare ale instrumentelor. A început.

Nici un fior de ger nu se poate asemăna cu fiorul pe care-l simţi încă de la primul sunet de arcuş ce muşcă din corzile întinse pentru vibraţia perfectă. Fiorii muzicii te iscodesc, te răscolesc, te fac să te simţi incredibil de viu şi să te destinzi chiar în senzaţia aceea de fals frig. Te amuţesc sunetele, gândurile-ţi pleacă din minte şi-ţi năpădesc trupul, mâinile, ochii, obrajii, picioarele, stomacul – toate pulsează la invazia muzicii. Undeva în colţul ochilor…

...citește mai departe ↑