Dor de apele din munți, Cheile Lapoșului

Cheile-Laposului-01.jpg

Îmi plac nespus apele învolburate de munte; nimic nu-mi pare mai liniștitor ca vuietul asurzitor al apelor izbindu-se de stânci, rostogolindu-se peste praguri și aruncând stropi cristalini peste stâncile pline de mușchi ale malurilor înaintea căderii, deloc catastrofale, în adâncul unei gropi pe care apa și-o sapă cu stăruință tot mai adânc de fiecare dată, doar pentru a-și continua curgerea, aparent liniștită, după botezul încă unei vâltori…

...citește mai departe ↑

Tur geros de privit Ciucașul din Poiana Teslei

Ciucas-Poiana-Teslei-14-rw.jpg

La capitolul „am năravuri” aș putea adăuga că nu mă dau în lături de la o drumeție oricât de scurtă și de pe-aproape de casă ar fi ea. Chiar dacă de Revelionul geros am visat cu ochii deschiși la stat sub plapumă, cu un picior gol scos peste de prea multă căldură, cu o carte de munte în mână și o cafea lângă. Chiar dacă plimbarea prin Brașov de pe 2 ianuarie era să-mi degere mâinile. Chiar dacă știam că va fi la fel de frig ca în ultimele zile. Am un nărav să iau calea pădurii… când am cu cine. Și pe 3 ianuarie am avut 🙂

...citește mai departe ↑

Bun loc de revelion la Bunloc, început de an pe Piatra Mare

Bunloc-Piatra-Mare-03-rw.jpg

Ultima noapte a lui 2015, senină și înstelată, ne-a găsit în curtea cabanei Sava de pe Muntele Bunloc privind depresiunea Brașovului plină de lumini, dintre care unele se aprindeau și luminau efemer, spre încântarea privitorilor înfofoliți zdravăn: artificiile. Prima noapte a lui 2016 ne-a găsit așa cum ne-a lăsat 2015, împreună, căci sufletește ni i-am alăturat și pe cei care au lipsit fizic. Bunloc-ul e fără îndoială un loc bun să faci revelionul, cred că a fost cea mai faină priveliște de care am avut parte până acum în noaptea dintre ani, fără să te deplasezi: de la fereastră sau hai, mai fă doi pași afară prin zăpadă.

...citește mai departe ↑

Eco-drumeție din Moieciu de Sus

Bucegi-Moieciu-3318w.jpg
De zonele montane rurale de munte te cam îndrăgostești, de simplitatea și de eleganța lor, de traiul greu pe care îl inspiră, dar și de îmbinarea naturală om-munte, de unde și dubla impresie, de asprime și totodată de blândețe, a omului de munte. Poate de aceea e suficient să privești un sălaș de vară pe fundalul stâncos al Bucegilor ca să înțelegi că aici timpul are altă bătaie, una rară și mută.

...citește mai departe ↑

Uriașii Ciucașului

Ciucas-Bratocea

Ciucașul acesta e un fel de munte al uriașilor încremeniți, un muzeu al figurilor de stâncă, o împărăție cucerită definitiv de vântul neobosit, un soi de verigă unică într-ale Carpaților și un colț de rai dintr-o Românie cu felurite colțuri și aprigi… colți.

...citește mai departe ↑

4 zile în Cernei-Mehedinți. Domogledul

Trasee muntii Mehedinti.

Greu cu munții care-s departe, scumpi vederii și dragi sufletului!
Mie cu atât mai mult cu cât n-am crescut prea departe de ei, ba am și venit în zonă cu excursii școlare, dar accentul nu se punea pe trasee. Îmi amintesc prea bine că-mi doream să urc tot mai sus, ceva, ceva tentative având eu, de una singură sau cu colegii. Cea mai arzândă dintre dorințe pe vremea aceea era să urc la Crucea Albă, nu știu de ce, cred că era singurul traseu de care auzisem și iată că după aproape 20 de ani am ajuns. Mi-a luat ceva, nu? Crucea m-a impresionat prin simplitatea ei, dar mai mult alura temerară a pinilor, crestele calcaroase, jocul vântului cu norii…

...citește mai departe ↑

Pagina 1234