Plecând din Canada… la un an după ce am plecat din Canada

montreal

S-au rărit întrebările de tipul „tu chiar te-ai întors în România? te-ai întors de tot?”, dar încă mai sunt întrebată de ce. Nimeni nu mă întreabă dacă aș emigra din nou în Canada, probabil răspunsul e mai mult decât evident: nu.

Pe 24 iulie 2014 mă urcam în avionul spre casă. A trecut un an și ceva de atunci, am tot zis că voi scrie ultimele impresii sau motivele pentru care am ales să-mi trăiesc viața în România când am avut așa o șansă să rămân acolo. Din fericire, blogul ține și loc de jurnal astfel că am găsit următoarele notițe.

...citește mai departe ↑

Ce te uiți ca primăvara-n calendar

Montreal-iarna-St-Laurent-15_rw.jpg

După un articol de tip jurnal cu imagini hibernale și impresii deja nostalgice din Austria de la schi, voi continua în același stil… alb. Alb de la florile de corcoduș sau de la florile de gheață ce încă îmi rânjesc de pe cel mai umbrit geam al casei?!?

E încă atât de iarnă la Montreal încât mă gândesc să vă las singuri.. pe facebook și google+. Cel puțin până dă și pe aici colțul păpădiei, pardon al florii tot galbene dar de podbal că aceea e prima. Că nu-i tortură mai pură ca aia pe care ți-o faci singur.

...citește mai departe ↑

2013 în fotografii pe meetsun.ro

Speranta. Lacul Huron

Nu sunt deloc adepta retrospectivelor, dar s-a întâmplat ca privind pentru prima dată o fotografie să am un gând total spontan: asta-i fotografia anului! După ce-am folosit fotografia de mai sus într-un articol am simțit că tot nu e de-ajuns, că trebuie să o mai arăt o dată. Luând în calcul că poate vouă n-o să vă placă la fel de mult sau n-o să găsiți nimic interesant în ea (până la urmă e… banală), dar și pentru că fotografiile mele țin de amatorismul (și naivitatea!) celui care caută o poveste și ignoră tehnica, am hotărât că cel mai potrivit ar fi să vă prezint o colecție, să nu accesați pagina degeaba.

...citește mai departe ↑

Marile Lacuri. Culorile peninsulei Bruce

claudia gican @ Bruce Peninsula

Călătoria noastră spre Niagara a început din Montreal, a continuat spre nordul Quebec-ului ca mai apoi să treacă în provincia canadiană vecină Ontario și să facă un mic popas la Marile Lacuri. Aici pusesem ochii pe Peninsula Bruce și pe un parc natural omonim, atrași fiind de niște fotografii care aminteau mai degrabă de țărmurile Greciei decât de-ale Canadei: ape verzi ca de smarald ce-și sparg valurile de faleze colțuroase de stâncă sau se pierd peste plajele de pietre albe îndelung modelate.

...citește mai departe ↑

Niagara

Niagara – această Mecca a turismului canadian…

Mi-e greu să scriu despre marea și celebra cascadă. Mi-e greu pentru că nu „m-a dat pe spate”, pentru că trăirile mele s-au limitat fără prea mult tumult la am văzut-o și pe asta. Nu-i vina cascadei că n-ar fi destul de frumoasă, de interesantă sau de mare pe cât se spune că e, nu e vina cuiva, nici măcar a mea, rămâne doar o constatare fermă că „frumusețea e în ochiul privitorului”, că sufletul vibrează după propriile legi și nu după strădania omului sau a locului. Și a vibrat Niagara cu tonele ei de apă reversându-se verzi și nebune și mai vibrează încă!

...citește mai departe ↑

Mont Orford, Sentier des Cretes – un munte lacustru

Cu toate că prognoza de vreme rea ne poartă sâmbetele (și duminicile) am ajuns iar la munte și cu toate că aici în Canada pentru noi muntele e mai mult o cale a descoperirii lui decât o stare de fapt, iaca am reușit să mai facem o drumeție, să mai completăm o căsuță în marele tabel cu necunoscute al acestor meleaguri. Dacă în Carpați nu găsești două grupe de munți la fel, apoi cred că în toată lumea nu găsești doi la fel, iar ce știi deja despre o sută de munți nu se poate aplica celui de-a o sută unulea până nu-l vezi cu ochii tăi și-i bați potecile cu picioarele tale.

Când am început să fac săpăturile pentru Mont Orford ăsta am început cu lista traseelor, l-am ales pe cel dificil știind deja de la experiența din Mont Tremblant că evaluările potecilor sunt pe alt calapod și am început să fac calcule. Punând cap la cap ce-am găsit pe net (foarte puține lucruri de-altfel de unde concluzia este că pe aici oamenii chiar nu stau să scrie…) m-am cam mirat că toată lumea se văita de greul acestui traseu și de faptul că nu e de tip circuit. Astfel că m-am mobilizat să-l fac eu circuit cumva și cu harta în față numărând kilometru cu kilometru mi-am dat seama că nu e deloc imposibil.

Mont Orford - Poteca Crestelor
peisajul tipic canadian

...citește mai departe ↑

Pagina 123