meet the sun
În altițe mi-am lăsat gândurile maternale, cu mătasea încrețului mi-am netezit răbdarea și deodată cu râurile copila mi-a crescut sub ochi. Acum cămașa e gata, iar eu sunt gata să merg mai departe, am atâtea altele de făcut, mai ales că pornesc la drum îmbogățită cu experiența unică de a fi făurit ceva și cu o mândrie departe de păcat.
Voi ști mereu ce-am făcut în ziua în care am împlinit 37. I-am cusut lănțișor cu mătase și i-am bibilit ciucurași primei mele ii. Și apoi, gata a fost, darul meu de ziua mea!
Povestea pe îndelete va urma, acum îmi trăiesc mândrIA.
Ce se mai întâmplă cu ia mea? După cum se vede deja, are chip și o jumătate de an de poveste, dar abia de-acum urmează minuțioase împunsături care să o lege, să o întregească, să așeze pe mine toate cele ce-am simțit, gândit, trudit, toate năravurile și virtuțile.
Continui să cos prima ie și, spre deosebire de primele două luni, e mai puțină terapie și mai multă dependență. Ba chiar un soi de nerăbdare pe care am mai trăit-o însărcinată fiind, când evident așteptam să nasc, dar bănuind ce urmează, nu mă deranja deloc să mai port burta o vreme. Acum știu ce urmează, abia aștept să-mi port ia, dar îmi place și zăbovirea pe drumul destinației. Povestea iei cusute în picioare continuă.
Îmi cos prima ie. Sau îmi aplic o doză de terapie. Sau doar pur și simplu îmi îndulcesc maternitatea.