Prima ie – jurnal, luna VII. Încheiatul cămășii, poveste migăloasă cu final neașteptat


În altițe mi-am lăsat gândurile maternale, cu mătasea încrețului mi-am netezit răbdarea și deodată cu râurile copila mi-a crescut sub ochi. Acum cămașa e gata, iar eu sunt gata să merg mai departe, am atâtea altele de făcut, mai ales că pornesc la drum îmbogățită cu experiența unică de a fi făurit ceva și cu o mândrie departe de păcat.

...citește mai departe ↑

Prima ie – jurnal, lunile III-IV. Altiță și subaltiță (încreț)

Continui să cos prima ie și, spre deosebire de primele două luni, e mai puțină terapie și mai multă dependență. Ba chiar un soi de nerăbdare pe care am mai trăit-o însărcinată fiind, când evident așteptam să nasc, dar bănuind ce urmează, nu mă deranja deloc să mai port burta o vreme. Acum știu ce urmează, abia aștept să-mi port ia, dar îmi place și zăbovirea pe drumul destinației. Povestea iei cusute în picioare continuă.

...citește mai departe ↑

Nevoia de ie

ziua-universala-iei-ie-veche-rwr
Dar ce putem face din drag de ie pentru ie?!? Să nu cumpărăm chinezării, să facem diferența între autentic și artizanat, să creștem copiii într-o relație cât mai naturală cu portul popular, să purtăm ie și dacă ne vine timpul să coasem ie, să prețuim ce mai avem de la ăi bătrâni și să nu fim egoiști: portului popular nu îi mai folosește întunericul.

...citește mai departe ↑