33 pentru 33

alergare-1rw.jpg

De la 2 la 33 de kilometri. Pentru cei 33 de ani ai mei.

M-am întins chiar pe malul Canalului pe o bârnă veche de lemn și am privit razele jucându-se pe ape. Pur și simplu mă gândeam că uite tocmai acest moment de aparentă renunțare este unul dintre cele mai frumoase. Eu stând în loc, aproape de pământ și de ape, lăsând liniștea să mă maseze cu mâinile ei nevăzute până când nici un gând n-a mai fost încordat…

...citește mai departe ↑

Momentul acela când te ridici și… alergi

Scenariu: e o zi mohorâtă de primăvară nehotărâtă. Te-ai trezit greu, plouă, în casă e întuneric ca de înserare și cafeaua abia te pune pe picioare. Treci timpul butonând pe facebook și printre mailuri dând mereu un ochi spre fereatră. Ploaia s-a oprit, dar atmosfera e aceeași. La un moment dat printre nori mijește a soare. Te bucuri. Puțin căci norii se întorc. Soarele se întoarce și el. După un joc ceresc de dute-vino, privești cum stropii ploii strălucesc atârnând pe grilajul balconului. Se zvântă asfaltul, se luminează în casă. Ploaia dă semne că s-ar întoarce, dar gândul că ar fi nemaipomenit să alergi între timp îți săgetează tălpile.

...citește mai departe ↑

Poveste de iarnă în Munții Baiului

M-am gândit la tura asta ca la ultima înaintea plecării și am ținut ca ea să se întâmple indiferent de vreme, indiferent de cine poate sau nu veni. Am avut marea bucurie ca Nico, prietena mea bună, să mi se alăture, dar și mare parte din tot mai puținii pinguini rămași acasă… Vedeți voi, chiar și într-o gașcă mare de prieteni ca a noastră lipsa unuia se simte imediat. Dar să nu devenim sentimentali.

M-am gândit la tura asta ca la una în care voi spune Carpaților un pseudo-optimist adio, dar pe curând! și că fiecare privire va vrea să soarbă totul, să ia cu sine ceea ce rămâne acasă, căci nu-i așa, munții nu se mută din loc, oamenii însă da… Dar nu, n-am fost tristă, n-am simțit regretul plecării, ci am lăsat bucuria iernii și a muntelui să mă invadeze, am avut o zi minunată alături de prieteni, o zi nici prea lungă, nici prea scurtă, cu un traseu lejer și pe alocuri nedescris de frumos, o zi pe care mi-o voi aminti cu drag pentru seninătatea ei (cea sufletească firește căci cerul n-a avut nici o fereastră deschisă spre senin).

vom intra in padure si cam pana aici a fost urcusul nostru

...citește mai departe ↑

Cum a fost la Hit the Top 2012


Bucuriile sunt unice, iar găsirea lor nasc în fiecare dintre noi tot felul de căutări. Bănuim că dacă am lua locul unu ne-am bucura ca acela care ajunge pe locul unu. Mirajul există, tentaţia există, dar calea noastră de urmat e unică şi e la fel de frumoasă ca a oricărui altuia dintre noi. Şi indiferent de loc, bucuria noastră ar trebui să fie cea mai frumoasă, ca o haină ce ni se potriveşte perfect. Dacă n-aţi aflat-o încă, mai aveţi de căutat căci pentru fiecare piedică vă sunteţi datori cu încă o încercare, iar când vă veţi regăsi alergând cu zâmbetul pe buze când doar voi înşivă vă veţi fi martor, atunci veţi ştii că poteca de sub tălpi şi inima din piept urmează acelaşi drum. Acelaşi drum bun.

...citește mai departe ↑

Vreo patru zile

O să stau departe de net. Nici nu-i mult. Și e întotdeauna bine că oricum în gânduri scriu și șterg și iar scriu și odată scrise lucrurile nu se mai repetă. E atâta sinceritate când gust pieirea unui gând știind că a dispărut în mine… Aveam ceva în minte să vă scriu, dar am uitat

...citește mai departe ↑

Pagina 12