Pajiști cu brândușe – Șaua Joaca

Primăvara pe munte nu are calendar, ea vine când se topește zăpada și ține o zi sau… o lună. E incredibil câtă apă absoarbe pământul și cum din buretele zvântat rapid de vânt, ies brândușele cu miile, cu zecile sau sutele de mii. Se îngrămădesc firave sau tronează singuratice și grase, trăindu-și strălucirea de câteva zile ca apoi să dispară de parcă n-ar fi fost. Dar zăpada se topește mai departe și covorul mov „se mută” pe pământul proaspăt ițit la soare. Uneori sunt și ghiocei, alteori albul este doar al crestelor încă doldora de omăt.

...citește mai departe ↑

Brânduşele de primăvară. Anotimp în rochie mov

Vioreaua (Scilla Bifolia) si Brandusele (Crocus Vernus)
Când topirea zăpezii se face cu stil şi soarele e în trendul vremii, primăvara – croitorul şef – deschide un nou sezon în moda câmpurilor. Nu mă îndoiesc deloc de acest lucru după ce am asistat la o defilare imensă, pe un podium de iarbă moale şi galbenă în muzica unui vânt puţin obraznic, dar care nu a deranjat ţinuta manechinelor:
cele mai frumoase flori!

...citește mai departe ↑

Vacanta de toamna IV. De-a zmeii prin Trascau

Trascau. Peisaj din pestera
Incepem sa ne lamurim ce e si cu Platoul Bedeleu si dupa ce-mi fixez picioarele pe cursul de mers incep sa casc ochii si sa ma pierd cu ganduri cu tot prin cotloanele unui peisaj de deal atat de familiar mie… De cand imi doream sa colind fara sa am grija prea mare pe unde calc, dar sa vad eu tot ce misca: copacii care mai de care mai frumosi, crangurile de aluni, de mesteceni, florile ca de vara prin iarna uscata mirosind a fan, brandusele cand violete, cand roz, fluturi nebunatici ce trec razant in cautare ultimelor delicii, albine pe jumatate amortite, dar care zabovesc pasnic pe flori mov, si soarele asta bland de toamna ce-i lasa cerului dreptul de-a fi albastru curat chiar si-acum la ceasul amiezii.

...citește mai departe ↑

Nu Stiu

Caldura imi mangaie obrazul, dar tot ce simt e acelasi Frig dintotdeauna. Se incapataneaza sa-mi ramana in carne, mi se prelinge de-alungul oaselor si se cuibareste linistit ca la el acasa. Nu-l pot scoate afara, nu-l pot parasi.

Sa-i dau un nume-ncatusarii

cand ii pot spune doar Pustiu?

Sa-i dau un nume ultimei plecari

cand cel mai e simplu e Tarziu?

Sa-mi mai dau nume si chemare

cand e destul Nu Stiu?

...citește mai departe ↑