Paula Aldescu, nu doar Un vis de o zi

afis-un-vis-de-zi-paula-aldescu2

Un vis de o zi este o carte ce a pășit intim și discret la București, la dorința anume a Paulei Aldescu, autoarea. Mai cunoscută ca Dunia pe blogul omonim. Primăvara, intimitatea unui bufet cu mese-n tavan (vai mie, nu-l știam pe ăst loc fain), intimitatea a vreo patru mâini de oameni și tot atâtea perechi de ochi și de urechi, distanțare de orice pretenție protocolară.

Este a doua oară când o întâlnesc față în față, familiaritatea lejeră mi-o pot explica parțial de pe blog, și aceasta chiar la lansarea cărții sale cu mine pe post de prezentator. Nu știam cum se face una ca asta, tu ai știi?, nu prezint cărți de felul meu sau de meseria mea, iar la o altă lansare nu-mi amintesc să fi mers până acum. Toate au un început, telefonul sună, întrebarea vine și ți se pare al naibii de provocator. Am zis da.

...citește mai departe ↑

Dezvirtualizare cu Dunia

Nu recomand oricui ieșirea din virtual, unele forme de comunicare nu evoluează prin completare, ci prin consecvență în timp, la fel cum unele prietenii cad în delăsare atunci când se trece de la obișnuitul față în față la schimbul formal de informații transmise prin unelte (mail, scrisori, telefon etc. ) ce limitează iremediabil gestualitatea. Ori gestualul e o lume în sine.

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem 20. La capătul curcubeului

Uneori mă bucur tare că am seria asta Oameni Suntem căci pot pune la un loc tot felul de impresii răzlețe. Episodul de astăzi are în desagă un curcubeu, niște gâște, un graffiti și-o veveriță. Seria se numește așa și pentru că ceea ce scriu legat de Montreal e extrem de subiectiv, iar alteori nici măcar nu are vreo legătură cu orașul, ci doar cu mine aflându-mă aici.

...citește mai departe ↑

O dată pe an, Părerea Voastră

Cu toate că blogul acesta nu şi-a propus şi nu îşi propune trafic, autorul lui, cea care vă vorbeşte acum, îşi respectă traficul şi vede în el oameni. Prin urmare am decis că e un moment bun, înainte de-a evada cu toţii în vacanţe de sărbători, de-a vă cere părerea despre MeetSun, de-a vă invita la o şuetă virtuală despre aşteptările voastre de la acest blog.

Nu vreau să mă lungesc prea mult, ci doar să subliniez câteva criterii după care vă puteţi orienta şi încă un lucru: comentariile pot fi şi anonime pentru cei care vor să îşi păstreze anonimatul şi de la care mă aştept la un feedback cât mai sincer.

Mai multe detalii in articol.

...citește mai departe ↑

AMR 19. Blog versus facebook versus timp

Probabil s-au scris deja multe articole pe tema asta. Nu o să despic firul fiecărei platforme în patru, căci dincolo de toate câte se pot spune despre cele două, eu am o singură părere:

facebook-ul aparține prezentului și aproape doar lui, iar blogul aparține trecutului, prezentului și viitorului în același timp

și nu mă refer la evoluția lor tehnologică ci la conținutul și constanța umană pe care fiecare dintre ele se construiesc. Până la urmă, e singura care va conta într-o lume virtualo-reală.

Peste zece ani dacă voi vrea să văd ce am scris azi 14 ianuarie 2012 pe blog, o voi putea face cu ușurință accesând arhiva. Pe facebook, dacă va mai exista și dacă nu cumva va apărea o platformă socială mai tare și lumea va migra către ea, mă îndoiesc că voi putea călători atât de în trecut.

Blogul se aseamănă într-un fel unei cărți, facebook-ul unui ziar, iar fiecare dintre ele au roluri diferite și tocmai de aceea, după părerea mea, doar din perspectiva timpului se pot compara. Desigur, la toate acestea se adaugă și motivul fiecăruia de a avea sau nu blog, cont pe facebook și gradul de implicare care diferă de la un om la altul, dar și de la un moment al vieții noastre la altul.

 

***

Altfel spus, peste zece ani poate voi râde de rândurile de mai sus căci cine știe cum vor evolua de fapt, lucrurile, dar mie celei de atunci îi voi lăsa alte rânduri anume:

azi-noapte a nins.

te-am visat și nu mi-a mai fost dor

îmi simțeam obrazul fierbinte

sub buzele tale reci

și chiar dacă știam că e vis

nu ți-am mai spus

cât de bătrân îmi ești

 

azi-noapte a nins.

iar unele cântece, după cum știi,

nu mor niciodată,

și nu se topesc în zori

ca săruturile de gheață.


Și dacă acest link nu va mai exista peste zece ani, Dan Zorilă, Azi noapte a nins,
ce simt azi va fi.


____________________________
cifrele din titlu au legătură cu povestea unui AMR în derulare

...citește mai departe ↑

Pagina 123