Pasărea de birou
pe la ferestre
îţi cânt, dar nu mă auzi -
preferi căştile.
Vaietul căldurii verii
îmi omori subit
de la un buton frustrant
îmbrăţişarea.
Mărul uitat
de trei zile
zac pe birou aşteptând
să mă muşti.
Pentru un scaun
te privesc de sus
să te pot ţine minte gol
restul de opt ore.
________________________
Am încercat pe cât posibil să respect regula poeziei fixe numită haiku (mai puţin partea cu prezenţa cel puţin a unui element legat de natură, anotimp, vreme… care nu prea mi-a ieşit din trecerea ăstui val de inspiraţie).
Poezioarele au câte 17 silabe, versurile având structura 5-7-5.
Trimit un fel de leapşă, o mică provocare de forma unui haiku în tematica de mai sus către:
Alina ~ Călin ~ Leo ~ Dunia ~ Mike ~ Shaman ~ Şoseta cu poveşti ~ Mitza Biciclista
şi nu numai.
Update: Şoseta are mare dreptate, nu faceţi ca mine 
Am încercat să-l rescriu pe primul şi iată ce a ieşit:
Pasărea de birou
pe la ferestre
cântă neauzită
umbrei cu căşti.
Dă mai departe dacă ți-a plăcut:
Share