MEET THE SUN Când unii văd noroiul în care-mi ţin picioarele, eu văd frumuseţea ploii ce cade peste mine.

Articole cu tagul: ‘apus de soare’

Niște copii…

copacii goi ai toamnei in apus de soare

Copacii goi îmi par uneori
niște copii alergând pe dealuri
fără fesuri, fulare,
fără mame strigându-i acasă
să-și schimbe jilavele haine.

Obrajii liberi ard fierbinți
îmi spun lângă o sobă caldă,
privind înspre dealuri cum aleargă
copiii goi, copaci cuminți.

Frunzele nu vor urca înapoi,
somnul lor e chirpici peste tălpile goale;
vântul cu vânt mi-i aleargă în loc,
nici o mamă nu-i strigă din vale.

*

Ochi vii dinspre dealuri mă privesc cu-nserare.

 

 

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

Share

Povestindu-ți orașul. Fără obiectiv

De când îl am pe Bobiţă-telefonul simt că am redescoperit dragostea de fotografie. Când ştiu că e prea mic ca să poată face lucruri mari, îmi rămâne mie datoria de a încerca mai mult.

Citeam de curând într-o revistă de specialitate reclama la un aparat foto nou. Era ceva de genul: nu faci doar fotografie, faci poveşti. Frumoasă ideea! Într-adevăr, un macro cu acel aparat, ar surprinde şi umbra grăuntelui de polen pe o petală de floare şi da! ce mi-aş dori să pot face o astfel de fotografie…

Deocamdată… nu pot. N-am cu ce. Însă dacă lumea aceasta “microscopică” s-ar putea cumva scala la ceea ce ochiul vede cu uşurinţă pretutindeni, fără obiective de macro? Sau dacă orizontul întreg ar încăpea într-o nucă fără obiectivele de zoom? Eh, asta cred eu că se poate face cu o biată cameră de telefon. Evident, are nevoie de lumina potrivită şi de multă îngăduinţă. Lumina caldă şi potrivnică se găseşte însă pretutindeni. Chiar şi în oraş. Dar oraşul are cerul plin de cabluri sau ascuns de lumini artificiale sau mărginit de contururile necioplite ale clădirilor.

Farmecul unei fotografii slabe de oraş vine tocmai din estomparea detaliilor (de vină sunt  numărul mic de pixeli, deschiderea mică a diafragmei, lipsa luminii naturale corespunzătoare etc) lăsând loc culorilor şi poveştii.

Nu ştiu dacă iese ceva, dar încerc. În ziua când voi avea dslr va fi greu să mai fac astfel de fotografii şi mai ales să mă entuaziasmez ca acum: mult dintr-atât de puţin.

Până atunci…

îmi plac luminile ce cresc în cer şi norii ce coboară pe pământ,
Bucuresti. Luminile inserarii

păsările în V şi soarele în O,
Bucuresti. Apus de soare in alb-negru si pasari

ferestrele de pe acoperişuri,
Bucuresti. Apus de soare

şi cum se alintă printre degete, soarele…
Bucuresti. Umbre lungi in apus

[little update]

într-o cu totul altă zi…
Bucuresti. Stoluri de ciori in apus

… din aceeași toamnă
Bucuresti. Pasari negre in apus de soare

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

Share

Fericire urbană

Bucuresti. Parcul Politehnicii. Toamna - Apus de soare

în parc mirosea a fân cosit și a toamnă
orașul murea sub a străzilor vamă
în meri mere roșii se-ascundeau de străini
când soarele galben prindea rădăcini

în parc mirosea a fân cosit și a toamnă
umbre lungi mă-ncălzeau ca o haină.

Bucuresti. Parcul Politehnicii. Fericire

P.S. Imaginile sunt din Parcul Politehnicii, autor Bobiță - telefonul meu – numit așa în amintirea cățelului mamei care n-a fost cuminte și…

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

Share