în deltă, timpul își găsește nașul: sălbăticia
***
pinguinilor,
Prolog.
Au trecut 11 luni de-atunci. Pe lângă însemnările din caiețelul - jurnal de bord s-au adunat și toate celelalte rânduri scrise în tot acest timp în care m-am tot străduit să scot povestea la lumina tiparului. În speranța că niciodată nu e prea târziu și cu scuzele de rigoare celor care au tot așteptat, iată că a sosit și clipa cea mare.
Aceasta este o nouă experienţă scriitoricească pentru mine, mai bine zis a fost deja una. Am încercat, pe cât a fost posibil, să ţin un fel de jurnal de bord pe tot parcursul aventurii de 9 zile în Delta Dunării, jurnal scris cu pixul pe hârtie şi transcris aici, cu foarte mici modificări, nu de alta, dar sunt multe tăieturi, mâzgăleli, greşeli de ortografie şi mici inadvertenţe care trebuiesc corectate, că deh, mă opream să scriu în tot felul de locuri şi în tot felul de condiţii după cum se va vedea.
Completările însă au fost de prisos și chiar și acum, când mai am puțin până la publicare, tot aș mai adăuga câte ceva.
Perioada: 22 – 30 mai 2010
Localizare: între Dunărea Veche şi Braţul Chilia
Obiectiv: să vâslim, să vedem delta, păsările, să mâncăm peşte, să fim cât mai departe de civilizaţie
Trupa, alfabetic: Andrei, Claudia, Dana, Em’, Mike, Muha, Octavian, Radu, Sebi sau Brik, Vali aka Căpitanu’ şi Vio
Motto la plecare: o să muriiiim! o să muriiiim!
Motto la întoarcere: jegoşi şi fericiţi!
Traseele: marcate punctat şi colorat pe hartă – între locurile de campare (1 – 8 )
HARTA (fragment din harta Deltei Dunării)
Înaintea jurnalului, care poate sau nu ajuta un eventual călător în deltă, adaug câteva sfaturi:
Sfaturi de la Em’:
- când se închiriază o barcă cu vâsle atenţie mare la sistemele de susţinere a acestora (strapazane), în special la bărcile de fibră; acestea funcţionează de obicei cu motor, iar localnicii neglijează întreţinerea lor.
- după ce închiriezi o barcă îi musai să iei numărul de telefon al proprietarului. În deltă e semnal aproape peste tot şi cam toţi localnicii au mobil sau fix.
Altele:
- nu uita să-ţi iei Autan cu tine sau alt spray contra ţânţarilor şi pe cât se poate să-ţi faci un program care să evite cât mai mult expunerea la orele serii când aceştia atacă: 20.30 – 22.00. E foarte util şi un spray ce se dă după muşcături, mai calmează din mâncărimi.
- atenţie la tăuni în perioadele mai – iunie. Arată ca nişte muşte, doar că sunt gri şi cam de două-trei ori mai mari. Mai sunt şi nişte muşte galbene foarte enervante.
- nu uita acasă crema de protecţie solară
Mergi la: harta * Ziua 2 * Ziua 3 * Ziua 4 * Ziua 5 * Ziua 6 * Ziua 7 * Ziua 8 * Ziua 9
ZIUA 1. Sâmbătă, 22 mai 2010
5:30. Suntem deja pe Autostrada Soarelui, în drum spre Tulcea. Plouă. Rucsacii cei mari abia au încăput în portbagaj. Mă întreb cum va fi cu ei în barcă. E clar pentru mine că nu voi sări în apă să-i salvez. Până la Tulcea voi încerca să dorm, casc de mă doare maxilarul.
9:52. Suntem în şalupa unui nenică Florin, găsit de Radu de pe internet şi ne îndepărtăm de pontonul din Tulcea. Scriu pe genunchi, în timp ce oraşul rămâne undeva în stânga. Suntem şase oameni şi-un morman de bagaje. Au mai rămas cinci pe ponton şi-un morman şi mai mare de bagaje pentru cealaltă barcă. Simt mirosul apei, stau foarte aproape de ea şi când ambarcaţiunea se ridică datorită vitezei, parcă aş tăia valurile… Curentul îmi paralizează gâtul de frig.
10:55. Am ajuns în Mila 23. Stă să plouă. Îi aşteptăm pe ceilalţi. E un birt aici, au de toate, mai puţin permise de intrare în rezervație. În ţara asta nu poţi fi corect nici dacă vrei.
Notă: e vorba de un magazin aflat pe pontonul din “centrul” Milei 23. Birt-ul există şi el fireşte, e lângă. Cât despre permisele de intrare/vizitare a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, acestea costă 10 ron de persoană, sunt valabile pe tot anul şi sunt obligatorii, numai că nu se găsesc de cumpărat. De la oficiul poştal din Tulcea se putea, dar momentan lipsea tanti care le vinde, iar punctul de informare turistică din portul Tulcea e închis în week-end de parcă turistul lucrează de luni până vineri, Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD) e de asemenea închisă în week-end…
la birtul din Mila 23 – o ultimă așteptare (photo by Andrei)
Mi-am comandat o cafea – 2 ron. A sosit şi restul trupei. Acum urmează să căutăm bărcile. Cu vâsle. Nu mai scriu ce-mi trece prin cap că-s prea multe lucruri şi n-am mai scris de mult cu pixul. Merge greu. Tanti de la bar mi-a adus cafeaua aici afară, la rucsaci. E făcută la ibric şi miroase bine. Vă las…
14:27. Pe un ponton, pe unul din malurile insulei Mila 23. Am găsit câteva bărci, ne-ar mai trebui una. Localnicii se miră că vrem bărci cu vâsle. Ei au trecut la cele cu motor, am văzut chiar o băbuţă cu una din-asta modernă. Bărcile vechi sunt lăsate baltă, probabil vor mai fi găsite curând doar la muzeu.
Se fac probe de vâslit, ne învârtim care încotro. Vremea e capricioasă, când soare, când vântişor şi răcoare. Momentul cel mare se apropie, dar am vestă de salvare! Nu e teamă, ci neastâmpăr amestecat cu gândurile mature ale omului care vrea să facă totul… cum trebuie. N-am spirit de aventură? Nu prea…
Băieţii au dat o tură şi acum se chinuie să parcheze. S-au tot întins şi pregătit foliile de plastic pentru o eventuală ploaie. Stă să vină…
unul dintre bătrânii de la care am luat cu împrumut bărcile (photo by Radu)
15:27. De 30 de secunde ne-am dezlipit de mal. Eu, Andrei, Vio şi Octavian suntem primul echipaj lansat la apă. Andrei vâsleşte. E soare, simt cum îmi arde pălăria. În urma noastră pleacă şi Mike cu Radu. Ne îndreptăm spre locul de campare, asta însemnând ieşirea în Dunărea Veche. Trecem pe lângă nuferi albi. Îmi cântă în minte de minute bune “E frumos, e prea frumos la tine-n suflet/ E tarziu, e prea tarziu la mine-n gand…“.
Ploaia se pare că ne lasă în pace. Se aud broaşte orăcăind, cucii, cocoşii din sat, rândunelele care zboară neobosite, pescăruşii ce se aruncă ca nişte kamikaze drept în apă. Din câte văd, nu prind nimic. Nu încă.
17:00. Soare pe apă. Am campat, am mâncat şi cum la umbră ne aşteaptă roiurile de ţânţari, iar la soare se lasă cu prea multă moleşeală, ne-am lăsat “convinşi” de insistenţa lui Radu şi-am ieşit la o mică plimbare cu bărcile. Eu stau în spate, la pupa cred, fac poze, scriu sau mă surprind pierdută cu ochii în zare… Nu poţi descrie delta până n-o simţi. Îi poţi spune paradis.
echipați, ne desprindem de mal
Citeşte POVESTEA până la capăt!
Dă mai departe dacă ți-a plăcut:
Share
