Negoiu. 2535 de trepte

Nici nu-mi dau seama când începem să luam altitudine şi parcarea, cabana, lacul rămânand în urmă. Zăpada proaspătă pare crocantă sub bocanci şi sunetul îmi umple sufletul. Nici nu prea văd pe unde păşesc căci ochii se mută dintr-o parte în alta. Atât de imens, de frumos, de enigmatic! Aerul e rece, dar ne încălzeşte urcuşul spre Şaua Doamnei, iar varianta feminină a lui Patrocle ne însoţeşte habotnică deschizând poteca. Nu se dă întoarsă din drum şi cumva, o înţelegem.

...citește mai departe ↑