toamna înseamnă struguri printre frunze arămii, trandafiri trişti, tufănici vesele sau oameni ce-şi încheie socotelile cu vara;

~~~

Citeşte POVESTEA până la capăt!

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

Când mi-am ales casa am crezut
că o fereastră e înspre răsărit
şi cealaltă înspre apus.
Apoi am văzut că soarele răsare
după un bloc
şi apune după un altul.
Apoi am aşteptat
ca anotimpurile să scoată
răsăritul mai la orizont.
Sau măcar apusul.

Încă aştept ca blocurile să se dea la o parte
căci soarelui îi stă bine acolo unde e.

(Uneori – deseori! – râvnesc roşul
din ferestrele altora.)

În restul zilei,
soarele alb îmi săgetează casa
pe o falsă magistrală est-vest
şi în lipsa draperiei îmi decolorează orice -
chiar şi florile…

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

acasă.

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

pământul proaspăt săpat e moale
și mă scufund în negrul lui preț de un pas.
frunzele mi se scutură pe pantofi,
dar înaintez și din mărgăritarele stropilor
trăiesc miracolul vieții de după ploaie.

geometria verdelui crud pe o frunză a crinului de toamnă.

una câte una se adună…

imperfecținile unui trifoi.

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

soarele se joacă prin casă
razele o strecoară, o străbat
razele sunt așa de galbene
casa e atât de lungă
eu și florile ne lungim după ele
eu și florile mele
eu și ele

narcisele – albe făpturi parfumate

intimitate

îndrăzneala

culoare din… soare

Dă mai departe dacă ți-a plăcut: