Postăvaru, schi de tură în Poiană și primăvară pe Tâmpa

Schi-Poiana-Brasov-2023.jpg

Se împlinea o lună de când nu mai ieșisem pe munte, în Postăvaru încă nu fusesem și mai era și ziua mea – până acum nu m-a mai găsit vreun 15 martie pe munte. Negreșit intuiam și o plimbare prin Brașov, orașul pentru care cultiv tot mai multe sentimente și motive de a-l revedea.

Iar să schiez în Poiană, o nouă incursiune pe schiuri de tură în lumea necunoscută a stațiunilor montane, acea Poiană a Norei din Accidentul lui Mihail Sebastian la care inevitabil mi-a tot revenit gândul, deja aveam toate ingredientele unui tort perfect al aniversării de 34. La capitolul cadouri sunt extrem de pretențioasă drept pentru care Tâmpa m-a așteptat cu ghiocei pe costișele sale calcaroase.

...citește mai departe ↑

Eşti ca oricare

soare si ceata in padure - Muntii Ceahlau

M-am trezit de dimineaţă înaintea alarmei, afară era ceaţă, ningea, caloriferul era rece, sub plapumă cald şi drag.

M-am trezit mai apoi, după alarmă, afară era lapoviţă, prin casă uşor întuneric, senzaţia de casă lungă dată de holuri şi alinierea uşilor îmi dă mereu un sentiment de tunel pe care trebuie să-l străbat din cuibul meu spre lume.

...citește mai departe ↑

In hol, e EA

Nu știu ce nume să-i pun. E prea devreme. Ne cunoaștem foarte puțin, mai ales că eu am băut ceva vin cât ea m-a așteptat afară cuminte. Nici nu putea altfel că era legată. Acum e acasă, în hol. Are puțin roșu, ceva mai mult negru și e mică-micuță, așa ca mine. E cadoul prietenilor mei pentru mine. V-am spus-o eu că ZIUA nu s-a încheiat…

Vor urma povești, plimbări, trasee. Va rămâne de neuitat acest moment. Prima mea bicicletă mă așteaptă în hol și mă duc în control, dar nu fără să spun tare:

PINGUINI, MULȚUMESC! >:D<

...citește mai departe ↑

Pentru cea mai frumoasă zi, mulţumesc!

Am trăit azi – şi nu s-a terminat încă – o zi ieşită cu mult din orice tipare. Am mai avut zile de naştere (numa’ vreo 29), dar asta le-a întrecut pe toate. Cred că vreau să reîmplinesc aceşti 30 de ani în toţi anii de-acum încolo!

Ca să îmi înţelegeţi emoţia şi uimirea încep a vă spune că s-a consumat o baterie de telefon azi – una care ţinea 5-6 zile. Am vorbit cu oamenii dragi din viaţa mea, dar şi cu oameni cu care nu m-am văzut de multă vreme, cu oameni din copilărie şi din adolescenţă, cu oameni aflaţi peste hotare, cu oameni în suferinţă ce şi-au făcut timp pentru mine. Am vorbit azi cu cei de-un leat, dar şi cu părinţi, bătrâni, copii.

Oamenii aceştia de care mă leagă multe poveşti, bucurii, suferinţe, au făcut ca lumea să se învârtă doar pentru mine. Eu aşa am simţit-o. Nu ştiu dacă sunt omul care să merite toate acestea, dar asta e o nelămurire prea puţin importantă. Ce contează cu adevărat e că voi toţi credeţi în mine,ţineţi la mine, mă faceţi să vă ştiu acolo pentru când va fi nevoie. Acest lucru ar trebui să-mi fie de ajuns şi să mă facă să merit toate acestea!

Azi am avut alături într-o conjunctură cel puţin la fel de frumoasă ca primăvara, omul iubit, părinţii, fraţii, nepoţii, rudele, prietenii, colegii de muncă, colegii de şcoală şi sper să nu fi uitat pe nimeni…

Azi am avut cea mai frumoasă zi! O zi ce nu s-a terminat şi pe care nici miezul nopţii n-o va termina.

Mulţumesc.

...citește mai departe ↑

30 de ani

Îmi tot spun, ai 30 de ani. Da. Şi? Legile tale nescrise au rămas aceleaşi. Orice lebădă a fost cândva un boboc ciufulit. Nimic nu e întâmplător. Orice pas în-afara liniei continue se plăteşte. Sunt cu adevărat femeie abia atunci când alung din mine tot ce e recunoscut a fi femeiesc. Doi e miracolul vieţii, fără a iubi nimic nu are sens, nu mă văd vie fără acest sentiment.

Scriam la început că e o stare tot ce simt, ce scriu, sunt un iubitor de furtună care stă pe malul oceanului şi cugetă. Nisipul şi valurile fine mă împacă, dar orizontul mă cheamă hipnotic.

La 30 de ani ştiu că un capitol nou de-abia începe şi sunt mai antrenată ca oricând!

...citește mai departe ↑

Pagina 12