Povestindu-ti Orasul. Timpul
Dambovita nu e o apa lina si cristalina. Are miros si nu e frumos mirositoare. Dupa atatea indiguiri si-a uitat cu siguranta amintirile izvorului. Cateodata insa timpul izvoraste din ea.
P.S. Daca vi se pare ca am o anumita stare, apoi sa stiti ca intre un munte si celalalt impart doar 4 zile de Bucuresti! Iar muntele asta care vine nu e unul oarecare. E unul ce s-a lasat asteptat si bine-a facut. Acum sunt pregatita pentru el. Si am emotii, mai, am emotii! Ma gandeam ca nu voi putea dormi noaptea de dinainte, dar cred ca nu mai pot dormi de pe-acum… Fagarasul asta, cum sa va zic, simt ca ma asteapta 
Si daca tot ascult ceva in ton cu sangele meu neastamparat…
“Timp, incotro mergi
Spre ce meleaguri noi,grabit alergi
Cum,potzi intr-o zi
Sa schimbi in oameni mari nishte copii? [...]”
———————– Ani de liceu
Hehee… Nu uita! Copiii cuminti dorm in noaptea dinainte de intalnirea cu Fagarasul!
Sper ca ti-ai facut rucsacul!
Da, dorm. Aia cumintii :”>
Rucsacul? Aproape facut. Nu-ti fa griji, eu si timpul impartim tot felul de dimensiuni
“I close my eyes, only for a moment and the moment’s gone
All my dreams, pass before my eyes, a curiosity…”
(Dust in the wind)
@Mik: stiam eu ca de era ceva, asteptam
Frumos, asa de dimineata.
Trebuie sa fug! Stii tu unde