Ne quid nimis*
Maine, ar trebui sa inceapa, intr-un fel, primavara. Nu cred in lucrurile care incep brusc, intr-o maine.
Pentru ca uneori exista un mai devreme. Azi, un batran – nu conteaza contextul – mi-a daruit o floare si un martisor. M-a impresionat foarte tare mana tremuranda, bucuria sincera si clara din ochii usor tulburi, floarea proaspata, parfumul ei viu si mai ales literele ce-mi scriau numele pe pliculetul alb. Era - pentru mine.
Asa ca dragele mele, nu va doresc o primavara cum n-ati mai avut, ceruri senine sau carari parfumate. Acestea le puteti avea usor oricand, oricum.
Unei femei ii doresc sa se simta ca fiind Aceea
si nu oricare alta ce-ar putea fi in locul ei.
Si asa ar trebui sa inceapa fiecare primavara.
Mirosind freziile si zambilele constientizez intotdeauna primavara! Apoi astept sa plesneasca mugurii copacilor…
Foarte frumos!
Numai bine.