Monolog de interior
Nu ma inchide in turnuri in care nu mai poti urca si din care eu refuz zborul.
Nu ma mai atinge inutil cu-o petala de floare cand parfumul ei m-a atins inaintea ta.
Nu ma rasfata facandu-ma sa surad… sub fiecare zambet ascund usi grele de metal ce ma inchid si mai mult sub greutatea lor.
Priveste-ma in ochi si daca nu sunt raspunsul tau, nu ma rosti!
Foarte fain! imi place;