dar
oras nebun, oras urat
strazile tale sunt pline de noroi
cerul tau e marginit,
dar
cerul va fi de maine si mai gol
oras nebun, oras pustiu
noptile tale sunt singurul meu adapost
raul tau e jumatate inghetat,
dar
raul va fi de maine si mai gol
oras nebun, oras strain
copacii tai sunt batrani fara zile
gara ta ma doare de imbratisari,
dar
peronul va fi de maine si mai gol
oras nebun, oras tacut
roaga-ma sa mai raman o zi
somnul meu devine mai adanc,
dar
somnul tau va fi de maine – gol.
DAR | Spre apus | Meet The Sun…
Somnul meu devine mai adanc,
DAR
Somnul tau va fi de maine –
GOL….
placut
@Mihai: initial am vrut sa te intreb de ce “placut” dar…
- nu suntem oare de cel mai multe ori gata sa ne “lepadam” tocmai pentru ca ne place prea tare?
- nu scriem durerea tocmai pentru ca ne pasa?
- nu parasim pentru ca de fapt ne dorim?
- nu aratam noroiul tocmai pentru ca sa vedem albul in adevarata lui splendoare?
- nu ramanem tocmai pentru ca stim cum va fi golul?