Oricum, de multe ori o poza nu face cat 1000 de cuvinte – mai ales atunci cand e vorba de oameni, de sentimentele si trairile lor. Si aici intervine de exemplu… scrisul. Si asa-mi place cand cineva isi exprima prin scris sufletul, mai ales daca el se simte (reiese din text) atat de clar ca fiind plin de bucurie si frumos.

Imi place sinceritatea sentimentelor si trairilor si faptul ca vorbele tale sunt simple unelte de exprimare, nu au rolul de a crea ceva – nici n-ar fi nevoie!

Si mie cel mai mult mi-au placut in Cozia padurile – chiar si jurnalul si albumul se cheama ”prin padurile minunate din… ” M-a uimit diversitatea arborilor, nu doar fagi si conifere ca in alti munti, ci si mesteceni, stejari, tei (ce frumos miroseau deasupra manastirii Turnu)…

Iar Stirigoaiei eu prefer sa-i spun Veratrum Album de cand am invatat cum se cheama – suna parca putin mai bine si mai putin otravitor )

Felicitari pentru ca te-ai ocupat de organizarea excursiei, stiu si eu cum e – desi tu ai avut parte de tovarasi mai ascultatori

As mai scrie dar mi-e foame, asa ca ma duc sa mananc ceva. Poate dupa masa imi fac un ceai cu flori de tei – culese desigur din Cozia.