e mica, nebanuita,

tulpina ii e inalta cat sa prinda cele doua frunze,

asteapta la marginea luminata a cararii tale sa infloreasca pentru o dimineata doar

cand ultima raza calda a unei toamne tarzii va topi usor acoperamantul de bruma al frunzelor din jurul ei…

cateodata, toamna tarziu, cateva zile cu soare fac campul sa invie naiv de sub frunzele-morminte si sa izbucneasca intr-un entuziasm de frageda iarba, iar floricele mici si viu colorate sa apara pentru cateva ore, poate cateva zile, pana cand frigul si bruma sa le acopere firesc si sa le inghete pentru totdeauna.

acesta este un miracol.

RELATED POSTS

• Ultima noapte Mana ei imi atarna cumva pe frunte incat puteam simti gandurile cum se zbat ironice sub tampla si-n insomnie beat priveam prin intuneric la gura...
• Floare de nu ma… Sa scriu despre cuvintele care imbraca omul, despre privirea care imbraca sufletul, despre simtirea care te inalta dincolo de strazile pietruite pe care pasii te...
• o floare rara Mai am multe de invatat despre PRIETENIE – sper sa ai rabdare cu mine. La Multi Ani Nico!...
• ultima fereastra ...

No Comments »

No comments yet.

Leave a comment

Name (required)

Mail (will not be published) (required)

Website

Notify me of followup comments via e-mail

Subscribe for comments RSS feed for comments on this post.