Stelele gorjene din nopțile Crăciunului

Mă sună soră-mea că vrea să-i trimit stelele. Nu cele de pe cer, ci colindele pentru nopțile de Ajun și de Crăciun. Băieții ei – nepoții mei, merg cu steaua și, obiceiul deși străbun, e dedat uitării mai lesne decât ne dorim. Acum câțiva ani am scris un articol pentru un ziar românesc din Canada și, din fericire, am cules stelele de la consătean. Cu ele salvate pe calculator le pot da acum mai departe de câte ori mi se cer. Le pun și pe blog, căci le doresc viață lungă, măcar cât vom trăi cei ce le-am ascultat cândva.


Ce sunt Stelele – Stele din Tehomir, Gorj,

culese de la Gigi Nișulescu, Ghiță Geamănu, Ninel și Luciana Nișulescu

În Ajunul Crăciunului (dar și în noaptea următoare, a Crăciunului), după Colindeți sau Pițărăi și după ce întunericul se lasă de vreo două ore peste sat, pornește Steaua. Din capul satului sau chiar din inima lui, grupul de patru băieți (doar băieți și fix patru, de la 7-8 ani până spre 18) ia la rând porțile oamenilor. Unul ține steaua și o rotește, cel de lângă o luminează – cu o lanternă acum, cu lumânare în trecut, iar vocile lor răsună în liniștea nopții de decembrie.

Steaua e în primul rând o colindă, un cântec dedicat exclusiv sărbătorii Crăciunului, dar în același timp este și obiect făurit manual, împodobit cât mai strălucitor și având central o icoană a Nașterii. Dar mă refer la Stea și ca la obiceiul în sine de a merge cu Steaua. Pe scurt, că simt că vă amețesc, Steaua este: obiceiul de a colinda, obiectul folosit la colindat, oricare dintre cele minim patru melodii ce se cântă în casa gazdei.

Băieții își anunță prezența cântând la poartă, iar de sunt chemați, vor intra în curtea omului și mai apoi în casă.

La poartă se cântă:

Steaua despre răsărita-i strălucita-i
Steaua Împăratului nostru s-a ivit
Steaua raze strălucește
Prooroci bine vestește
Prooroci dacă-i văzură
Trei de la stea se călătoriră
Trei de la stea se înălțară
Lui Hristos scumpe daruri închinară
Scumpe daruri cei ce-aduseră
Înaintea lui Hristos le puseră
Aur, smirnă și tamâie
Celor mari cu bucurie
Și cu mare veselie
Și de acum până-n vecie
Amin Doamne, slavă ție!

Intrați în casă, copiii încep a cânta după cum s-au pregătit la repetițiile intense din ultima lună sau după cum cere gazda. Versurile se cântă alternativ două câte două de câte doi băieți (de aici și felul cum le-am scris mai jos, dar și numerotarea pentru a fi mai ușor de primit sugestii). În tot timpul cântării, steaua este luminată și învârtită încontinuu, lucru care trebuie să fi fost greu de făcut pe vremea când lumina provenea de la lumânare (aveți mai jos pe pagină lămuriri ce se întâmpla de se stingea lumânarea), și nu de la o lanternă ca acum.

O, pricină minunată
(pricină ~ prilej)

O, pricină minunată
Din-nceput, din lumea toată, [2]

Din-nceput și din vecie
Precum la carte ne scrie, [4]

Precum scrie și-amintește
Și pre domni îi prilopsește, [6]

Pre toți domni și boieri mari
Și pe cei ce sunt mai tari. [8]

Că-mpărații și cu craii
Zidesc la ziduri cu anii. [10]

Ei fac zidurile înalte
Din lanțuri de fier legate. [12]

Din lanțuri de fier legate
Parcă n-or mai avea moarte. [14]

Căci moartea când vrea să vie
Nu dă veste ca să știi, [16]

Ca să știi să te gătești
Ea te ia cum te găsești, [18]

Din foișor mândru înalt
Te coboară moartea-n pat, [20]

Din pat mare de argint
Te coboară la pământ, [22]

La pământ sub iarbă verde
Intri-n groapă nu se vede, [24]

Intri-n groapă întunecoasă
Și lași scaun de mătasă, [26]

Și lași scaun plin cu flori
Veniți frați, veniți surori, [28]

Să vie și-a mea soție
Ce mi-a fost la cununie. [30]

Stropiți-mi fața cu apa
De mă petreceți la groapă, [32]

Stropiți-mi fața cu vin
Că pe la voi nu mai vin. [34]

Și de-acum până-n vecie
Amin Doamne, slavă Ție! [36]

Maria s-a preumblat
(variantă Maria se preumblă)

Maria s-a preumblat
Un loc bun de-a-și căpăta. [2]

Jos, în sus și iar în jos
Că bate-un vânt friguros. [4]

Bună seara, Moș Crăciun!
Zise Maria cea bună. [6]

Lasă-mă-n palatul tău,
Ca să-l nasc pe Dumnezeu! [8]

Eu palatul nu-l pot da
Până capul sus mi-o sta. [10]

De-aici Maria plecă
Și merse pân’ ce află, [12]

Și merse pân’ ce află
Un grajd mare și intră. [14]

Intră-n grajdul cailor
Cailor nebunilor, [16]

Caii încep a tropăi
Și iepele-a nechezii. [18]

De-aici Maria plecă
Și merse pân’ ce află, [20]

Și merse pân’ ce află
Un grajd mare și intră. [22]

Intră-n grajdul boilor
Boilor sărmanilor, [24]

Boii încep a rumega
Și liniștea-a tulbura. [26]

Stați voi boi, nu rumegați!
Căci liniștea-o tulburați, [28]

Iară boii o ascultară
Și degrabă o ajutară. [30]

Când fu’ pe la miez de noapte
Trecură durerile toate. [32]

Astfel s-a nascut Hristos
Mesia chip luminos. [34]

Și de acum până-n vecie
Amin Doamne, Slavă Ție! [36]

Seara de-astă seară

În seara de-astă seară
Fost-a-i seară mare. [2]

În seara lui Ajun
Și a lui Crăciun. [4]

Fiu ce s-a născut
Fiu fără de tată [6]

De-o maică curată
Prea nevinovată [8]

Prea nevinovată
Pe dânsa se ceartă [10]

Două zile mari
Că ele-s mai tari [12]

Mai mânecători
Spre vărsat de zori [14]

Prin rouă prin ceață
Dis de dimineață [16]

Pruncul l-au aflat
În iesle culcat [18]

Pe brațe l-au luat
Sus l-au ridicat [20]

Jos l-au coborât
De l-au iordănit [22]

La Iordan l-au dus
Lui nume i-au pus [24]

Domnul cel de Sus
Domnul cel de Sus [26]

Domnul Cerului
Și-al Pământului [28]

Și de-acum până-n vecie
Amin Doamne, slavă ție! [30]

mânecătoáre, mânecători s. f. (Reg.1. Sculare dis-de-dimineață. 2. Ajunul sărbătorii sf. Gheorghe (23 aprilie), când, noaptea, după unele credințe populare vrăjitoarele ar umbla să ia mana vacilor, rodul ogoarelor etc. 3. proroc

Doamne Isuse Hristoase

Doamne Isuse Hristoase
Tu faci raze luminoase [2]

Tu din cer te-ai coborât
Făcând raze pe pământ [4]

Făcând raze luminoase
Doamne Isuse Hristoase [6]

Ca cerbul când se coboară
La limpezit de izvoară [8]

Bea apă, se răcorește
Sus la Dumnezeu gândește. [10]

Sus la Dumnezeu gândește,
Și pe noi ne izbăvește. [12]

Izbăvind pe Sfânta Cruce
Sfânta Cruce de-un măr dulce [14]

Sfânta Cruce de-un măr dulce
Noi cu ea la rai ne-om duce [16]

De la rai mânecători
Pân’ la grădina cu flori [18]

Și de-acum până-n vecie
Mila Domnului să fie! [20]

La Nuntă în Cana Galileea
Cana Galileii, mic târg din Galileea (regiune istorică în nordul Palestinei antice, limitată la E de râul Iordan) unde Hristos, în timpul unui ospăț de nuntă, a săvârșit primul său miracol schimbând apa în vin.

La nuntă ce s-a-ntâmplat
(În) Cana Galileea [2]

Fosta-I și Isus chemat
În Cana Galileea [4]

Isus și cu maica sa
În Cana Galileea [6]

Stătea la masa și bea
În Cana Galileea [8]

Băutura n-ajungea
În Cana Galileea [10]

Atunci maica lui Isus
În Cana Galileea [12]

În picioare s-a sculat
În Cana Galileea [14]

Slugile ea le-a chemat
În Cana Galileea [16]

Și poruncă ea a dat
În Cana Galileea [18]

Să se-aducă șase vase
În Cana Galileea [20]

Șase vase mari de lut
În Cana Galileea [22]

Ei cu apa le-au umplut
În Cana Galileea [24]

Isus le-a blagoslovit
În Cana Galileea [26]

Apa-n vin s-a prefăcut
În Cana Galileea [28]

Cei ce stau la mese mari
În Cana Galileea [30]

Beau și băuturi mai tari
În Cana Galileea [32]

Cei ce stau la mese mici
În Cana Galileea [34]

Beau și băuturi mai dulci
În Cana Galileea [36]

Și de-acum până-n vecie
În Cana Galileea [38]

Mila Domnului să fie
În Cana Galileea [40]

Steaua sus răsare

Steaua sus răsare
Ca o taină mare,
Steaua strălucește
Și lumii vestește (bis). [4]

Că astăzi Curata,
Prea nevinovata,
Fecioara Maria
Naște pe Mesia (bis). [8]

Magii cum zăriră
Steaua și porniră
Mergând după rază
Pe Hristos să-l vază (bis). [12]

Și dacă porniră
Îndată-L găsiră,
La Dânsul intrară
Și se închinară (bis). [16]

Cu daruri gătite
Lui Hristos menite
Luând fiecare
Bucurie mare (bis). [20]

Care bucurie
Și aici să fie
De la tinerețe
Pân-la bătrânețe (bis). [24]

De obicei se cântă patru stele, iar la final băiatul care ține steaua îngenunchează și recită proroceaua:

Ascultați voi gospodari cinstiți
Acești trei crai mari, filozofi
De raze purtători
Au mers până la Viflaem
Acolo când au ajuns
Găsit-au un prunc mic
În iesle de boi culcat
Pe brațe l-au luat
Sus l-au ridicat
Cu glas tare au strigat:
Sfânta naștere a lui Hristos
Să ne fie de folos
Și sfântul botez ce vine
Să ne fie de mult bine.
La anul și la mulți ani!


Unul dintre cele mai frumoase comentarii de pe acest blog au venit la articolul Primiți cu Steaua? care anunța articolul apărut în ziarul canadian. Autorul a copilărit în satul Tehomir cu mult înaintea mea, astfel că poveștile sale au nu doar mai mult farmec, ci și mai multă autenticitate. Fiind băiat, a și colindat cu Steaua, dar și cu „vrăjitul” în Colindeți. De-atâtea ori am recitit comentariul încât am să-l reiau și aici, atât mi-e de drag, dar și valoros, prin ceea ce conține.

Gican Ion
30 December 2013

O, pricină minunată
Din-nceput, din lumea toată,
Din-nceput și din vecie
Precum la carte ne scrie,
Precum scrie și-amintește
Pre toți domni’i prilostește,
Pre toți domni și boieri mari
Și pe cei ce sunt mai tari.
Că împărații și cu craii
Zidesc la ziduri cu anii.
Și fac zidurile înalte
În lanțuri de fier legate.
În lanțuri de fier legate
Parcă n-ar mai avea moarte.
Căci moartea când vrea să vie
Nu dă veste ca să știe.
Ca să știi să te gătești
Ea te ia cum te găsești,
Din foișul mândru ̓nalt
Te coboară moartea-n pat,
Din foișu’ și din lit
Te coboară la pământ,
La pământ sub iarbă verde
Intri-n groapă nu se vede.
Veniți frați, veniți surori,
De mi’l petreceți cu flori.
Să vină ș’a mea soție
Ce mi-a fost la cununie.
Și de-acum până-n vecie
Mila ta Doamne să fie!

prilostì v. 1. a amăgi: cum nu simți tu răul, care te prilostește ? PANN; 2. a fermeca: prilostit de dragoste ISP. [Vechiu-rom. prelesti, a înșela = slav. PRĬELIȘTITI, a amăgi].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

lit = pat. În Teomir franceza a pătruns din vremuri arhaice!!!

Acum 55 de ani.
O variantă pe care am cântat-o eu cu Ion Hoară, Costică Voicu și Sâlaie Mălăele, câțiva ani la rând.. Hoară cânta cu Mălăele și eu cu Costică. Hoară învârtea steaua.Trebuia o atenție foarte mare să nu se stângă lumânarea sau să ia steaua foc. Dacă se stângea lumânarea în casa unui om puteam să luăm și bătaie. Se zâcea că dacă se stânge steaua până la anu’ moare cineva din casa aia. Ne era frică rău de tot. Lumânarea se lipea, în interiorul stelei, de fusul central pe care se rotea steaua. Sâlaie ținea ștocu de lumânări, chibritele și traista pentru colaci. Erau oameni săraci care n-aveau bani să ne dea dar voiau să le cântăm și lor steaua și ne dădeau colaci. Steaua o făceam noi dintr-o obadă de sâtă. Lipeam, cu clei din prunii de pe deal, hârtie din blocul de desen și o duceam la jugrav s-o jugrăvească pe Maica Domnului cu ieslea și cu 2 capete de vaci. În iesle un copil. Era mult roșu și albastru. Ne costa 5 lei de persoană și 2 ouă pentru prepararea culorilor. Sâlaie n-avea nici ou nici bani. Puneam de la noi. Eu făceam pe casieru’. Mă considerau cel mai cinstit, da’ nu era așa. Costică avea o colindă de dat în câni. În prima seară sectorul nostru era de la Mutu lu’ Laiche până pe la Tangioroanea și Aristică Pușcăriașu. Ne primeau aproape toți. Și la aproape toți fierbeau mațele pe sobă. Pe la unii era aproape insuportabil mirosul.
Lumânări căpătam la vrăjit. În colindeți intram 2-3 în casă la om și băgam, fiecare, un capăt al colinzii în jegu sobii și făceam așa o mișcare de dute-vino a colizii și cântam:
Bună seara lui ajun
Că-i mai bună a lu’ crăciun.
Ce-i’n casă să trăiască
Ce-i afar’ să’nflorească.
Oile lânoase
Vacile lăptoase.
Porcii grași unturoși
Să-i mănânce oameni sănătoși.
Și pentru ”serviciul” ăsta primeam fiecare câte o colindă cu lumânare și un colindete.
Colinda se făcea din bețe de alun aduse de curând din pădure, de pe vale. Se descojeau și se înfășurau, în două spirale îcrucișate, cu fâșii de tei (nemurate) late cam de 5mm. Afară, în obor, se făcea un con din 3-4 pumni de cenușă peste care se turna gaz de lambă. În fumul acela se afuma colinda până se înnegrea bine. Se lăsa la răcit și apoi se lua teiul și în locul lui apărea o dâră albă pe fondul negru intens. Se făceau colinzi pentru toate vârstele. Se dădeau de pomană și se duceau și la cimitir, se înfigeau lângă cruce, cu ocazia tămâiatului.
Colindetele era un colăcel, mai mic decât colacii pentru paraistase sau pentru praznice, care se dădea, în seara de ajun, fiecărui colindător din ceata de la poartă. Dar nu înainte de a striga toți în cor: Hăhăhăăă! Gazda mai zicea: înc’odată mă și mai tare. Noi iar: Hăhăhăăăăăă! Unul mai mare și mai îndrăzneț, mai ales dacă avea și interes, striga: Hăhăhăăă! Dă colacu’ și cârnatu’ De nu’ț iau fata și mânzatu’. Toți se prăpădeau de râs că știau ei de ce. Gazdele veneau la poartă cu 2 cotărițe de colindeți abia scoși din cuptor. Erau mulți copii. Mai veneau și de-ai bătrâni și mai ales săraci (frații muți Florican Gheorghe și Costain, mutu lu’ Enășoiu, Marghioala, Voicănița, Chera). Învățătorul Fotescu era nelipsit. El cam făcea „regia” spectacolului.

Spre neuitare!

Eu nu prea știu să scriu. Deși am învățat. Este și obiceiul ăsta un talent.


Pentru steaua de mai jos încă nu am forma specifică din Tehomir, dar o las anume aici până găsim pe cineva ce și-o amintește întocmai.

Trei crai de la Răsărit

Trei crai de la Răsărit
Spre Stea au călătorit. [2]

Și-au mers după cum citim
Până la Ierusalim. [4]

Acolo dac-au ajuns
Steaua-n nori li s-a ascuns. [6]

Și le-a fost a se plimba
Prin oraș a întreba. [8]

Iară Irod împărat
Auzind s-a tulburat. [10]

Pe crai grabnic i-a adunat
Și în taină i-a întrebat. [12]

Ispitindu-i vru setos
Ca să-l afle pe Hristos. [14]

Craii dacă au plecat
Steaua iar s-a arătat. [16]

Și-au mers până au stătut
Unde Fiul s-a născut. [18]

Și toți s-au bucurat
Pe Hristos dac-au aflat. [20]

Cu daruri s-au închinat
Ca unui mare împărat. [22]

În orașul Viflaeem
Veniți frați ca să-l vedem! [24]

Că aicea s-a născut
Un crai mare de curând. [26]

L-am vazut la răsărit
După dânsul și-am pornit. [28]

L-am văzut la scăpătat
După dânsul și-am plecat. [30]

Iară Irod împărat
Auzind s-a mâniat. [32]

Sabie-n mână și-a luat
Și pe cal a-ncălecat. [34]

Și-a tăiat Irod copii
Pân’ la paisprezece mii. [36]

De la paisprezece-n jos
Vrând să-l taie pe Hristos. [38]

Pe Hristos nu l-a tăiat
Maica Sfântă nu l-a dat. [40]

Maica Sfântă nu l-a dat
Duhul Sfânt l-a apărat. [42]

Duhul Sfânt l-a apărat
Ca pe-un mare împărat. [44]

Și de acum până-n vecie
Amin Doamne, Slavă Ție! [46]

(Viflaeem ~ variantă populară românească pentru Betleem)

2 Comentarii

    • Așa este, doar că le abandonăm pentru cele importate, mult mai comerciale și mai „ca în filme”.
      În strict cazul de față, satul nu mai are copiii și o dată cu nepoții mei și cei doi vecini ai lor, tradiția își trăiește ultimii ani 🙁

      Sărbători fericite!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *