În România se distruge în fiecare clipă ceva

Aş putea să las doar acest titlu. Ce poţi spune mai mult? Poate doar cine e la rând, cine face coadă aşteptând să fie distrus…

Cu tristeţe, a sunat ceasul rău pentru râurile de munte. Făgăraş, Apuseni şi cine mai ştie care alţi munţi dacă nu toţi…

Râurile de când lumea, râurile care au săpat munţii vor fi îngenuncheate de români de-ai noştri, pe care legile nu-i pot opri de nici un fel, dar şi de fiecare dintre noi căci vom plăti energia verde în fiecare factură.

Pentru un strop de energie în plus (culmea e că la capitolul ăsta chiar suntem pe plus) trimitem la naiba natura, peştii, întreg ecosistemul, chiar şi turismul, de fapt, putem să ne trimitem şi pe noi – mă mir că nu facem asta oficial căci neoficial se întâmplă demult. Dar să fim muţi ca peştii că oricum viaţa e scurtă şi putem spera să o terminăm de trăit înotând prin ape indiferent cât de tulburi…

Mă îndoiesc că mai există cuvântul “SALVARE” in limba română altfel decât în dicţionar.

Vorbă lungă cum mă ştiţi, acum abia îmi găsesc cuvintele… Sunt mâhnită, tristă, frustrată. Nu mă aştept la nimic bun din partea semenilor mei, nici la proteste, nici la iniţiative, la nimic… Când legile sunt încălcate cu bună ştiinţă precum zebra la culoarea verde, ce poţi aştepta de la oamenii simpli??!

Noi românii, cu foarte mici excepţii, nu ieşim în stradă nici când ne mor copiii cu zile în spitale, nici când eşti lăsat pe drumuri, când pensionarii sunt umiliţi, când se fac nedreptăţi crunte şi restul, că doar le ştiţi cu toţii! În doar câteva cazuri se îmbulzesc românii: la apărat maidanezii, la sfinţirea bisericilor şi la umplut luncile de grătare.

În această vreme politicienii se ceartă pe ciolan la centru, românii se învrăjbesc susţinându-i pe unii sau pe alţii, românii se uită doar în curtea lor şi-a vecinilor, critică, bârfesc, trag chiuliul, chefuiesc, fură sau pur şi simplu îşi astupă urechile. În această vreme România e stoarsă ca strugurele pentru vin, iar mustul nu ajunge niciodată pe buzele românilor.

Ca popor nu avem nici o realizare notabilă. Ca indivizi mai răsare ici-colea câte unul care ne face să credem, să visăm, să sperăm că lucrurile vor merge şi la noi. E evident că nu vor merge niciodată.

Revenind la râuri, staţi liniştiţi, vor deveni în curând doar nişte ţevi uriaşe! Copiii noştri nici nu vor şti c-a fost vreodată un râu zbuciumat de munte, cu ape limpezi, albii de pietre aşezate de mama natură aşa cum omul nu va fi în stare niciodată. Dar nu-i nimic, copiii, din ce în ce mai puţini şi mai puţin educaţi, nici nu vor fi interesaţi de astfel de nostalgii apuse – vor fi la fel ca noi: nepăsători, blazaţi, egoişti, supuşi.

Şi da, ăsta e complimentul zilei: noi românii suntem supuşi. Nici nu contează cui. Oricui.

***

– Pentru cine mai crede în şansa unei petiţii, în puterea unei simple semnături şi în utopia românească “unde-s doi puterea creşte”, iată:

Opriti dezastrul ecologic de pe raurile montane din judetul Arges

 

– S-au făcut filmuleţe (cu vizionări modeste faţă de alte “producţii” româneşti):

– S-a mai scris şi prin ziare, un articol bine documentat fiind al celor de la Jurnalul Naţional:

Opriţi dezastrul ecologic din Făgăraş! Vezi ce-au făcut “băieţii deştepţi” din albia Pârâului Capra

 

Ce putem face? Nu ştiu, dar doare ca dracu întrebarea asta….

 

 

9 Comentarii

  • Nu cred ca are a face doar cu noi. Peste tot sunt dezastre ecologice produse cu buna-stiinta sau pur si simplu intamplate, numai ca noi fiind aici avem tendinta sa credem ca doar la noi se intampla la nivelul asta.

  • Introducere: imi place Noica, imi place foarte mult si chiar ma ghidez in viata dupa cateva din spusele lui.
    Amintesc de el deoarece tu scrii de cat de supusi sunt romanii. Aceasta supunere ni se trage si de la o educatie istorica si exemplul este chiar primul nostru text scris, celebrele invataturi ale lui Neagoe Basarab.
    Romanul a fost invatat sa se supuna, sa fie modest, sa-si vada si sa-si accepte locul in lume. Si de aici, daca se cauta in istoria poporului nostru, exemplele curg.
    Inclusiv in familia mea se aplica aceasta povata, in anii adolescentei mereu am fost sfatuita sa fiu modesta si sa ma multumesc cu ce am.
    E greu, ca popor, sa ne scuturam de o mentalitate istorica. Poate noi, astia tineri si entuziasti, o sa schimbam copiii pe care ii crestem.
    Vorba lunga, poate prea lunga.

  • …le-am vazut depuse pe acolo pe langa sosea, dar am crezut ca modernizeaza ceva, protejand astfel natura, nicidecum ca vor capta rauletul…

  • @Dunia: Nu neg mostenirea istorica ca se simte aproape la fiecare pas… Mai rau e ca dam din rau in mai rau si mostenirea asta devine tot mai mare si mai greu de demolat. Numai gand ma gandesc ce rau a putut face comunismul asupra unui popor ca al nostru influentabil si pretat oricand la pierderea identitatii…

    @ganguritu: in 10 ani cand vor creste si buruienile peste, doar cei care au apucat sa vada raurile vor stii ca au mai fost acolo…

    @Alin: Nu scriu astfel de articole de obicei, dar cate nu ma infurie, revolta, mahnesc??
    Nu scriu poate si din ideea ca nu voi schimba nimic si asta ma frustreaza ingrozitor.

    Ce pot face ca roman e sa-mi traiesc viata aici, fara sa abandonez lupta cu tara asta si cu semenii mei, sa fiu cat mai civilizata, mai corecta, sa nu dau spaga (slava Domnului ca n-am fost nevoita sa fac asta inca! sau am putut evita…), sa nu iau alti bani decat din munca mea si tot asa… Nu cred ca asta va ajuta, dar voi face de fiecare data ce-mi va sta in putere sa fac. Si tot n-am constiinta impacata….

  • Un post cu totul altfel decat cele obisnuite. Bravo pentru implicare.
    Trist este ca aprobarile pentru acele MHCuri au fost date cu studii facute pe genunchi.
    In goana dupa bani, cui ii mai pasa de pesti sau de peisaj, de o biata albie de munte, de un ecosistem?
    Astia suntem, cu asta defilam.
    In Tarcu deocamdata au primit aviz 5 de-astea, de la APM. Altele asteapta la rand.

  • Si totusi, mai exista Salvare: este vorba despre cea care vine la un accidentat sau la un bolnav, chemata prin 112! In rest, alta salvare nu cred ca va veni de undeva, cred ca nici de la Dumnezeu, care pare sa ne fi uitat! Pacat de natura, ecosistem si de noi, condusi de unii care doar se fac ca ne conduc! Suntem o natie ce a inventat proverbul “capul plecat, sabia nu-l taie”, resemnarea miorotica fiindu-ne model de viata, o natie care adora jugul pus pe grumaz.
    Pana cand?

  • @Nea Costache: tocmai la acest proverb ma gandeam si eu acum cateva zile… Si la Salvare nu ma mai gandesc demult – aici in Bucuresti e asa o mare neincredere in apelurile 112 incat pana nu suna minim 3-4 oameni nu esti bagat in seama.
    Exemplul cel mai bun mi-l da si o buna prietena care a trecut printr-un astfel de episod cu putin timp in urma: http://oglindalunii.blogspot.com/2011/09/cum-poti-sa-mori-cu-zile-in-bucuresti.html

    Resemnarea mioritica e buna de patentat inaintea zaibarului, palincii si altor branze de burduf…

    Ca sa inchei intr-o nota mai optimista, vreau sa va felicit pentru cel de-al 3000-lea comentariu lasat vreodata pe meetsun! Chiar asteptam sa vad cine va fi autorul :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *