Frumosul nu civilizează mințile primitive

Piatra Craiului

Știu că vă plac mai mult postările personale, florile sau pozele cu munți, dar azi o să revin asupra unui tip de comportament ce ar trebui sancționat de fiecare dintre noi, indiferent de cine e vorba: de noi, de prieteni, cunoștințe, străini.

Sâmbătă am urcat din Zărnești în pitorescul sat Măgura pe traseul Maratonului Pietrei Craiului spre a-i încuraja pe concurenți și a mă bucura de încă o plimbare la opt luni și o zi.
Poteca prin pădure era impecabilă, organizatorii nu doar marchează traseul ci și adună gunoaiele, înlătură crengile, astfel că n-am putut să nu remarc că locul părea de-a dreptul măturat.

Două-trei ore mai târziu, la întoarcerea pe aceeași potecă, acolo unde o buturugă oferea un plăcut loc de popas, tronau trei doze, două de bere și una de cola, ca și cum „clienții” s-ar fi ridicat de la masa birtului, iar „chelnerul” întârzie să debaraseze.
Mai devreme întâlnisem trei bărbați, trei masculi în putere, urcând spre sat, poate ei or fi fost „clienții”, poate nu, cert e că au existat trei ființe bipede care într-o zi superbă de toamnă, într-un peisaj nespus de frumos, într-o atmosferă sportivă ce se apropie de ideal, s-au răhățit în mijlocul „sufrageriei”, că nu-mi vine altă comparație mai potrivită.

Pot să înțeleg lipsa educației, dar nu pot înțelege de ce au mai făcut efortul să se plimbe dacă tot nu sunt capabili să vadă natura și să se bucure de ea??! Dacă știți astfel de indivizi, trimiteți-i la bar, la mall, la terasa de la colț, acolo nu-i nevoie să-și mai care doza goală deși au fost în stare s-o care plină.

Persoanele acestea, căci feresc cuvântul oameni, sunt ființe primitive în gândire, lipsite de spiritul de observație, de spiritul civic, de orice formă pozitivă de spirit până la urmă și pe care civilizația nu le poate atinge cu frumosul, cu vorba bună sau prin puterea exemplului. Dacă le ignorăm, se înmulțesc, dar le putem aminti fără să obosim: gunoaiele aruncă gunoaie.

p.s. Din respect pentru toți oamenii civilizați care urmau să mai treacă, pentru natura ce ne rabdă, pentru ca nimeni să nu mai simtă frustrarea mea, am scos o pungă din rucsac și am „debarasat” buturuga. Dar așa aș face un efort să merg la nesimțiti acasă doar ca să le folosesc sufrageria pe post de budă…

8 Comentarii

  • Trebuie depașită starea de frustrare și să trecem la alt nivel. Mai multă.. acțiune, altfel murim cu share-uri și postări cu venin. Nesimțitul rămâne nesimțit. Trebuie ‘ars’. Cum? Amenzi drastice. Se pot aplica? Nu ştiu, dar musai să incercăm. Petiții online.. etc.. n-am idei acum. Ziceam odată, nici nemții (nemții.. fiindcă locuiesc acolo) nu s-au cumințit de bună voie. Amenzi, amenzi și iar amenzi. Și nu oricum, au găsit metoda să le încaseze chiar dacă în buletin scrie Merkel. Sar de la natura la trafic. Tragedii din cauza idioților ce parchează pe trecerea de pietoni. Cui îi pasă?! Merg la sud, în țara vecină: Elveția. Ai greşit, plătești. Nu ai bani, îți reține mașina. Etc etc etc De asta avem nevoie, altfel o să miorlăim ca fraierii pe net.. aproape în zadar (departe de mine gândul să te jignesc, dacă ai perceput-o drept jignire, îmi prezint scuzele)

    • Nu m-am simțit în vreun fel jignită, dar m-am simțit frustrată pentru că 1. mi-e greu să înțeleg că unii chiar n-au bun simț nici inspirați de frumusețea din jur și 2. că uneori nu poți acționa: nu știi cine a făcut, nu-l vezi, nu poți să-l apostrofezi măcar, că până la amendă e cale lungă…
      Ăsta a fost un caz concret, cineva a greșit, dar cine? Tot ce am putut face a fost să îndrept temporar situația, să curăț mizeria, dar asta nu înseamnă că la întoarcere indivizii n-au mai consumat câte o băutură și-au lăsat alt rând de ambalaje…
      Eu sunt pentru amenzi, care să crească exponențial până la sapă de lemn dacă nu-i duce capul să priceapă. Dar cine să le dea? De multe ori poliția sau jandarmeria sunt în aceeași oală, necivilizați, lipsiți de cultură și chiar de știința legilor pe care ar trebui să le aplice (în vară, la rezervația de narcise, polițiștii spărgeau semințe și scuipau cojile în parcare în timp ce pe lângă ei treceau turiști cu buchete culese… )

  • Educație, legi bune și oameni competenți. Se poate? Când?
    Mă găndeam la un site/blog gen “România curată, România murdară” cu exemple: așa da, așa nu, unde toată lumea să aibă o contribuție. Constructiv – educativ, cu motto – ul “dacă vrei să faci ceva, găsești soluții, dacă nu vrei – găseşti scuze” E ambiguu, știu.. Promovat, mă găndesc c-ar ajuta. Cu mult ajutor necondiționat. S-ar schimba mentalitatea, ușor ușor.
    E bine ce faci. Dacă ar fi mai mulți ca tine… Mă găndesc că la un moment dat vei ceda observănd ca progresul spre normalitate tinde spre zero. Ai o viață, îți iroseşti timp prețios pe care nu-l vei mai avea. Nu mai ești la prima tinerețe iar clepsidra e nemiloasă cu tine, cu mine, cu toți…

  • Legat de civilizație, fac o parabolă cu aia ce voiai tu să faci la ăia în sufragerie.
    Civilizația înseamnă infrastructură – o știm de la romani, adică dacă o ai, societatea se dezvoltă. Noi n-avem încă apă curentă și budă, dar ce să mai vorbim de infrastructură?! asta cu apă și budă să ne înțelegem, mă refer la orașe, nici nu vorbim de sate. Încă vezi oameni care își duc copiii la câte un pom, în centrul orașului – n-ai ce să faci, nu?

    Dacă n-ai infrastructură n-ai servicii de curățenie, n-ai poliție, n-ai jandarmerie, n-ai protecția mediului, n-ai nimic. Uită-te la Retezat, unde ajungi să mulțumești cerului pentru un drum oarecum practicabil, mai ales că plătești tot felul de taxe. E plin mai nou de postere cu ce ai sau n-ai voie să faci în locurile de campare – nu știu care sunt alea, că nu e nimic amenajat – semn că cineva a mai cheltuit din banii ăia. Cine și unde să amendeze? singurul echipaj al jandarmeriei care speri să ajungă oareșcum la timp dacă se taie 2 în cuțite? Putem vorbi la nesfârșit despre frumos și pitoresc și putem fi moralitatea în persoană, dar n-o să rezolve nimic. Ne lăudăm că avem o natură sălbatică, iar societatea e la fel.

    • Ideea e să facem ceva. Cât de puțin, contează. Sau putem sta cu mâinile’n sân să privim spectacolul. Și aici, nu mă refer doar la natură, la societate în general.
      Nu sunt mai presus de nimeni, vreau să fiu doar mai sus decât eram EU ieri.
      Întrebarea e: de ce nu avem? și ce putem face să avem?

    • (răspund mai greu zilele astea)
      Dam, culmea e că tocmai am văzut pe cineva zilele astea ducând copilul la copăcel și nu era mititel de doi ani, de vreo cinci-șase acolo. Adică cât să realizeze că e totuși într-un parc în mijlocul unui oraș dintre cele mai civilizate ale țării…
      Să știi că societatea e mai puțin sălbatică decât natura, e mai degrabă un segment destul de mare de populație prost-crescută care deși a trecut prin școală și deși are lumină, cablu și internet, deși are tangență cu urbanul și chiar și cu străinătatea, e dominată de această proastă-creștere cu care din păcate se moare, e nevindecabilă și tratabilă doar temporar cu amenzi, apostrofări etc.
      Poate că tot ce putem face e să creștem noile generații cât putem mai bine…

    • Da, da! Chiar așa!
      Dar unii nici când sunt văzuți nu reacționează, nici de rușine, nici de frică. Alții nici când sunt atenționați.
      Civilizația presupune cunoaștere, educație și bun-simț, de unde și conștientizarea de a fi civilizat și când nu te vede nimeni.
      Pe mine mă roade că mulți știu că nu se comportă ok, însă bun-simțul și spiritul responsabil le lipsesc…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.