Drumeția de nouă luni la Curmătura. I

16-Curmatura-rw.jpg
S-au așternut deja câteva zile peste impresiile turei la Cabana Curmătura și sentimentul care domină amintirea ei este unul de recunoștință, pentru prietenii mei dragi ce m-au însoțit, pentru trupul ce îmi îngăduie să mă bucur de ultimele săptămâni de sarcină în stilul meu. Astfel de zile sunt dintre cele mai fericite ale vieții, zile în care nu se întâmplă un eveniment anume, ci în care te lași trăit de simpla tihnă sufletească.

Munții Piatra Craiului, 22 octombrie 2016
Trupa: 17 Pinguini drumeți de toate vârstele, prea mulți pentru enumerare, dar avem poză de grup 😀
Traseu: Fântâna lui Botorog – bandă galbenă – Cabana Curmătura – punct galben – Prăpăstiile Zărneștilor – bandă albastră, 4km – Fântâna lui Botorog.
Taxă de acces în Parcul Național Piatra Craiului: 5 lei până la 31 octombrie (noi am plătit la băiatul de la parcarea de la Fântână)
Date traseu: 12km, 670m+, 6:30h
Hartă: © muntii-nostri.ro:

Piatra Craiului-harta-Curmatura.jpg

Când am socotit lungimea traseului îmi ieșeau fix cei 12km și mi se păreau cam mulți, mai ales ultimii de forestier, însă recunosc că mă gândeam că la o eventuală urgență aș putea să sun Salvamontul. Nu e deloc frumos din partea mea să gândesc așa, Salvamontul are cu totul alte treburi decât să salveze gravide „aventurate” pe trasee – parcă și vedeam știrea prin tabloide dând apă la moară băgătorilor de seamă.

Cert e că sunt niște riscuri și am văzut pe pielea mea cum e să jonglezi cu echilibrul când ai atașată o burtă ce schimbă temporar centrul de greutate. Și nu vorbesc de durerea din călcâie sau disconfortul tendoanelor după distanțe mai lungi, dar am și reușit să alunec pe iarba udă în Poiana Zănoaga și să descopăr cât de greu e să mă redresez. De fapt, redresarea n-a avut nici o șansă, terenul în pantă ajutându-mă să alunec treptat și să atenuez cu șoldul, umărul și apoi cu palma zdravăn proptită un eventual șoc. Că-n palmă mi-a intrat o pălămidă, asta nu se mai pune, mai nasol e că am reușit pentru câteva clipe să sperii pe toată lumea… Și pe mine, vă închipuiți, n-am cuvinte să descriu groaza unor milisecunde că aș putea cădea pe burtă, chiar am avut noroc că a fost mai mult o sperietură. O lecție că astfel de lucruri se pot întâmpla și că e o chestiune de timp până când ești prins în clipa de neatenție, de relaxare (până atunci poteca de pământ fusese perfectă, aderentă și-mi folosisem bețele de trekking constant), în care te simți prea bine ca să mai fii atent la fiecare pas.

Nu mai încape vorbă că după momentul de cumpănă am fost în alertă tot timpul și n-am mai făcut un pas fără să fiu atentă, iar bețele au fost atât de exploatate încât singura febră musculară de după a fost la omoplați și brațe.

Din drumețiile de gravidă am înțeles, dacă mai era nevoie, că fiecare astfel de experiență e strâns legată de starea fizică și psihică pe care o ai la momentul respectiv, ce era banal acum un an a devenit extraordinar între timp și peste niște ani va redeveni banal, important e să regăsești intensitatea trăirilor, bucuria, satisfacția că ai găsit echilibrul între ce-ți dorești și ce poți face cu resursele de care dispui.

De aceea nici o gravidă nu ar trebui să se simtă inconfortabil că nu mai poate face anumite lucruri ca înainte, fiecare sarcină e foarte diferită și chiar și în lipsa unor restricții de la doctor (cum e cazul meu după luna a cincea, că înainte au existat și nu credeam că se vor ridica), schimbările pot fi atât de majore încât instinctul e singurul care merită ascultat. Da, e frumos când vezi că unele femei continuă să alerge sau să facă sport constant (și zic sport, nu niște drumeții banale), dar ce se întâmplă cu fiecare e pur și simplu o loterie la care trebuie să te adaptezi din mers. Bine că durează doar nouă zece luni! Dacă mai fac vreo drumeție în cele maxim trei săptămâni până nasc? Nu cred. Fizic mai am destule resurse, însă atenția evitării a tot felul de riscuri ar fi mai mare decât contemplarea unui traseu, oricât de scurt, și la ce bun??! Ș-apoi mă bucur de străzile Brașovului și sunt mai mult decât recunoscătoare.

Revenind la tură, în mintea mea păstrasem un loc Curmăturii pentru finalul de sarcină, dar nu era neapărat să se și întâmple, ci mai mult o dorință. Va fi desigur o amintire frumoasă, printre cele mai frumoase, chiar dacă e unul dintre cele mai frecventate și mai la îndemână trasee. Asta nu înseamnă că e mai puțin frumos.

Dacă dusul la Curmătura a fost cel clasic, la coborâre am ales un traseu nou apărut pe hărți – punctul galben – ce urmează Valea Curmăturii, în timp ce existentul bandă albastră ține muchia omonimă. Cele două trasee se despart în josul poienii de sub cabană și se reîntâlnesc la câțiva metri distanță în forestierul din Prăpăstii. Acum că le-am parcurs pe amândouă, mi se par la fel de frumoase.

Ignorând aspectul cu „aproape-n nouă luni”, drumeția aceasta lejeră, cu mult stat la vorbă, cu atâția oameni dragi în jur, cu admirat culorile toamnei, mi-a dat o senzație paradoxală fiind în același timp și lungă și scurtă, a umplut aproape toată ziua, dar fără să simt efortul sau trecerea orelor, dovadă că până și forestierul de prin Prăpăstii (un fel de bau-bau la planificarea turei) mi s-a părut prea scurt pentru câte erau de admirat.

Înainte să dau drumul pozelor, chiar trebuie să le mulțumesc prietenilor pentru curajul de a-mi fi alături (sic!) și pentru grijă, e drept că printre ei am avut două doctorițe ceea ce e destul de reconfortant și să le cer iertare pentru subiectul care a dominat inevitabil discuțiile – maternitatea. Promit că data viitoare ne delectăm la un vin cu detalii de la naștere și provocările primelor luni. Glumesc cu detaliile, nu cu vinul! Deși la un vin bun spun tăt, tăt 🙂

02-Curmatura-Vio1-r.jpg

urcăm spre Poiana Zănoaga prin decorul complet de toamnă: cer noros, frunze galbene, picături răzlețe de ploaie (foto: Vio)

03-Curmatura-Vio3-r.jpg

În Poiana Zănoaga, la plimbat Făptura sau „mingea de baschet”. Norii învăluie crestele, suntem convinși că acesta va fi maximul de vizibilitate al zilei (foto: Vio)

04-Curmatura-Radu1-r.jpg

Poza de grup cu aproape toate categoriile de vârstă, mulțumim Radu! (foto: Radu – nu-i ratați blogul de aventuri)

050-Poiana-Marului-r.jpg

Între timp, restul Pinguinilor, că deh, ne-am adunat aproape toți la Zărnești, se dau cu mtb-urile pe colinele Poienii Mărului (foto: Andrei, jurnal: Mike)

06-Curmatura-r.jpg

La primitoarea Cabană Curmătura facem popas de căldură și masă, n-ai cum să reziști meniului cu ciorbă de fasole sau varză cu cârnați. Nici prăjitura cu urdă n-a fost rea, ceaiul delicios 🙂

08-Curmatura-Radu3-r.jpg

Profil cu burtă și 12 kg (foto: Radu). Nu-s chiar cele mai „tehnice” țoale, dar în perioada asta primează două chestii: să te încapă și să fie comod. Moda, prețul, calitatea, de la cine le-ai împrumutat sunt detalii. Eu nu credeam că o să mă abonez tocmai la tricourile sau hanoracul lui Andrei, dar sunt cele mai bune 🙂

09-Curmatura-Cristi1-r.jpg

același cadru, alta perspectivă (foto: Cristi)

10-Curmatura-r.jpg

de ce-ar lipsi tocmai momentele romantice?!?

11-Curmatura-rw.jpg

muntele e acolo, ne-așteaptă și data viitoare

12-Curmatura-rw.jpg

fagii au fost vedetele zilei, chiar și pe o așa vreme închisă contrastul culorilor a fost foarte puternic

13-Curmatura-rw.jpg

ieșim la drumul forestier din Prăpăstii și poteca punctului galben iese doar puțin mai jos de cea a benzii albastre

18-Curmatura-Vio4-r.jpg

prin Prăpăstii avem parte de un spectacol colorat continuu, nici n-am simțit timpul și distanța (foto: Vio)

17-Curmatura-rw.jpg

am tot trecut pe aici în toate anotimpurile, dar toamna se asortează cel mai bine defileului dintre stânci

6 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *