Cele două chipuri

(ale ţării mele)

Faţă: Lacul de acumulare Siriu
(între masivele Podu Calului, dreapta şi Siriu, stânga)
Lacul de baraj Siriu, Muntii Siriu, Muntii Podu Calului

Verso: în aşteptarea a ceva de mâncare, nişte suflete…
maidanezi. parcare Baraj Siriu

Dacă rezonezi la prima fotografie, nu poţi rămâne indiferent celei de-a doua. Dacă prima îţi induce măcar un strop de visare, cea de-a doua te pune invariabil pe gânduri. Asta e. Şi-ar putea fi altfel.

9 Comentarii

  • Oi fi avand ceva defect, dar eu rezonez mai tare in a doua poza cu griul acela disperat si graffitiul ieftin si prost… Ca parca la o adica imi pare ca poate dura mult mai putin rezolvarea problemei cainilor vagabonzi decat rezolvarea asteia…

  • @Diana: din cate am vazut eu prin Europa, ei nu mai au de mult maidanezi (daca or fi avut vreodata), dar graffiti au din belsug si nu neaparat de bun-gust – pana la urma graffit-ul este o forma de manifestare (anti-)sociala de care nu toti cei cu un tub de vopsea au habar…

    Ca o completare la gri, mai trebuie stiut ca e o zona in care frecvent “cad pietre” si soseaua chiar e plina de pietricele. E si asta o forma de ajutor a naturii: sa ai cu ce da dupa caini…

  • peisajul te lasa, intr-adevar, fara cuvinte.
    cat despre catei, asteapta sa primeasca niste dragoste si niste rontanele.

  • Din pacate, situatii similare se gasesc la tot pasul. Cine are ochi sa vada, le vede. Felicitari pentru scoaterea lor in evidenta!

    P.S. Mi-am permis (fara aprobare), sa imprumut din cea de-a doua imagine, cateii… pentru un joc de-al meu. O sa-l public zilele urmatoare.
    Si scuze, si multumesc!
    🙂

  • @Mopo: ei asteapta saracii, dar n-ar trebui sa aiba soarta asta…

    @Claudiu: ca de fiecare data si ochiul tau e atent. Ma bucur ca ti-e de folos fotografia, abia astept sa vad jocul 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *