Candidatul si candida

El.
Abia aştepta întâlnirea asta. Vară-sa purtase vorba de colo-colo, iar la faţă se văzuseră doar pe… facebook. Tot de gura vară-sii luase şi-o floare, “să nu fii bădăran, fata e finuţă, da??!”.
Acum stătea şi aştepta în frig cu degetele lipite de tulpina ca un băţ a trandafirului. Îl mai şi prostise ţiganca că e cel mai frumos. De obicei îşi îndesa mâinile până la genunchi în buzunare, dar azi nu, azi trebe să facă pe idiotul cu floarea asta care oricum arată oribil: băţ de-o juma’ de metru, frunze ca nişte murături îngheţate, iar la capăt – un ghem de petale fără miros, dar în care fetele îşi afundă nasul şi suspină romanţios: aaaah!
Astea fiind gândite, rupse floarea în două şi o îndesă în coşul de gunoi. Satisfăcut şi fără imaginea unui pămpălău romantic, îşi premie degetele cu un buzunar cald.

Ea.
Stătea la pândă de câteva minute. Emoţii stupide o încercau. Îşi tot imaginase cum arată şi acum, că îl şi vede, simţea o uşoară dezamăgire. Ar fi vrut mai mult parcă, dar ce mai mult?!
Era frig. Prost moment pentru o întâlnire. Tremuratul nu se lasă cu una cu două şi nu mai poate fi atentă la restul. Nici el nu-i pare că stă prea bine cu frigul, patrulează agitat. Asta o şi amuză. Trebuie să se apropie odată şi-odată, dar e ceva timp de când n-a mai ieşit cu cineva. O să spună multe prostii şi o să se bâlbâie.
Idei tâmpite, dispăreţi! A venit cu o floare, deci e romantic. Asta e bine, măcar o să se poarte frumos! Sper că nu foarte romantic… Nu, nu leşinat, doar un pic…
Îl vede apoi cum rupe trandafirul şi tresare puţin. Mai tresare o dată a hotărâre.
Porneşte spre el, convinsă, senină, înduioşată până peste toate de stângăcia lui.

p.s. al doilea cuvânt din titlu a se interpreta cu următorul sens, conform DEX: CANDÍD, -Ă adj. plin de candoare, pur, nevinovat, inocent. (fr. candide, lat. candidus)

p.s.2 Comentariile sunt oprite momentan din pricina unei erori. Multumesc de intelegere. Daca va place atat de mult incat sa lasati cateva randuri, o puteti face pe pagina de Offtopic-uri :)