Copilul şi mărul

copilul si marul

Copilul era cuminte, mărul era roşu. Mama îl spălase pe copil pe mânuţe, mama spălase mărul. Plecaţi la pădure, nedespărţiţi, mărul a fost scăpat de multe ori pe jos. Apoi, mărul a devenit tentant şi s-a lăsat încolţit. Mărul cel roşu era mare, dinţişorii mici. Era greu să înceapă de undeva anume.

După o vreme, mărul era ros de jur împrejur. Copilul aproape sătul şi obosit. Când ochii celor mari l-au scăpat din observaţie, mărul a fost făcut dispărut în întunericul pădurii. N-am prins decât cu coada ochiului mânuţa ce se ştergea de pantalonaşii curaţi. Încă.

9 Comentarii

  • Cat de expresiva este fotografia, nu mai avea nicio nevoie de cuvinte, dar se imbina perfect cu povestea ta.

  • @Nico: am si portrete, cateva foarte faine, dar e vorba de chipul unui copil si astepta sa creasca mare sa-l intreb daca imi da voie sa-i pun fotografia 😀

    @Irina: povestea adevarata de-altfel si intr-adevar foarte simpatica… cum urca el cu manutele sprijinite pe genunchi si cum invartea marul cautand primul loc numai bun de infipt dintisorii :)

  • “Copilul era cuminte, mărul era roşu…”
    M-a distrat inversiunea, la culme:
    ,,Copilul era roşu, mărul era cuminte… ,,
    Frumos PA. Felicitări ,,nasico”… sau ,,nănuţo”!

  • Initial voiam sa scriu ceva de genul: copilul era cuminte, marul era mar, dar copilul chiar era cuminte si marul chiar rosu, nu era nimic mai simplu si mai clar de-atat.
    Naşică sunt, mai pe scurt “naşa” si sper sa fiu un parinte spiritual pe masura…

  • Este un PA bine scris, asta înainte de toate. Copilăria tuturor seamănă cu un măr, din punctul meu de vedere. Tăvălit de foarte multe ori prin ţărână – dar poate că acesta era tot farmecul…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *