Amintiri din copilărie. Fochistul

Viata la tara. Muscate pe prispa casei

Flăcări înalte ieşeau pe coş. Mi se făcuse teamă, dar nu mă puteam opri. În bucătăria de vară, oala de email alb abia ţinea întrânsa clocotele imense. Căldura creştea alarmant. Prima variantă a ciorbei de fasole se făcuse scrum cât plecasem eu în grădină să iau morcovi. Mă luasem cu joaca şi mă jucam în voie dacă nu mă chema fumul acasă. Am îngropat boabele negre, am frecat oala cu nisip şi-am pus altă fasole la fiert. Trebuia să termin la timp aşa că am dat focul mai tare umplând soba cu lemne.

____________________

PA-ul merge şi către Călin Hera şi etapa III a concursului AutoPArtret.

update: puteti vota AICI dupa ce ar fi indicat sa cititi si restul pa-urilor inscrise in concurs. Chiar va rog :)

9 Comentarii

  • E pe naiba, n-a mai rasarit nimic ca ma omora mamaia! Oricum erau scrum, scrum, noroc ca oala era de buna calitate si am putut curata-o la timp.
    N-a mai intrat in cele 500 de semne, dar aventura s-a lasat cu multe emotii, in orice moment puteau ai mei intra pe poarta – veneau de la camp sa manance 😀

  • Mi-ai facut pofta de fasole fierte…:D… varianta 2.

    Povestea asta te tine cu sufletul la gura, totusi a trebuit sa citesc de 2 ori sa pricep. Dupa cum a inceput ma asteptam sa dureze ceva mai mult povestirea.

  • Normal ca varianta 2 ;))
    Eh, fiind o proza arhiscurta de 500 de semne cu tot cu spatii e destul de condensata. Cu timpul, exersand, sper sa devin si usor de citit 😀

    p.s. finalul a fost totusi unul fericit, casa n-a luat foc, ai mei au venit suficient de tarziu cat sa fie gata ciorba, iar bucataria s-a aerisit cat de cat sa nu mai miroase a fum… si nici inima mea n-a mai batut asa tare :”>

  • Mi-ai adus aminte, de patania mea din 1992, cand am ajuns de la serviciu si am pus fasole la fiert pe la ora 17.00, numai ca pe la ora 17.30, am primit un ,,indicativ alarmant” (militar fiind), asa ca am plecat si am lasat fasolea, la foc mic pe aragaz.
    Am ajuns la 02.00, dupa acel exercitiu, si nu vreau sa-ti spun cat fum era in casa. De fapt, pana la ora 06.00, a trebuit sa stau cu geamurile si cu usa deschisa, sa iasa tot fumul (nu si mirosul ingrozitor), si evident a trebuit sa arunc oala, care nu mai era buna nici de tinut pamant de flori. Sincer, tu ai scapat ieftin. :))

  • @Claudiu:
    Tu ai avut o scuza buna, serviciul, si ai lasat si oala la foc mic.

    Pai am scapat ieftin ca se vedea fumul din gradina, altfel… nu vreau sa-mi imaginez. Si era si la mine fum de abia am putut intra in bucatarie, am tras oala jos de pe plita si apoi jarul din vatra… In timpul asta ma usturau ochii ingrozitor.
    Eram prin clasa a patra undeva la limita intre copil si “om mare” dupa mintea mea si nu mi-as fi iertat mie o trasnaie prea mare. Dar ca flacarile ieseau pe cos in sus si puteam sa dau foc casei… e alta poveste :”>

  • Pingback: Poezia de Sambata (46) « LA +ILM

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *