Două mâini, două pedale

Sub semnului Domnului, al pinguinilor şi al Milcovului s-a făcut zi de sâmbătă fără ploaie, fără soare, fără vânt, fără nămoale şi am ajuns în pădure la Comana să apăs şi eu pedala.

Aici, drumuri de pământ marcate, numa’ bune de învăţat câte ceva din tainele celor două roţi cu spiţe manevrate de corniţe (ale fetei cu codiţe) şi mai ales a şefului de la viteze ce mi-a prins deştu-n pioneze.

Zis, planificat, făcut, răbdătorii pinguini au îndurat pauzele foarte dese (cheia scurtelor succese) şi au ascultat toate neroziile ce-mi treceau pe la gură – din teamă de bufnitură (la o oarecare vârstă nu-ţi mai stă să fii lăcustă şi să zbori negraţios de pe cal. Epocal.).

Astfel că zisăi odată că-s bondar de primăvară – zumzăi mult (expresiv?), dar total inofensiv (fină autoironie pentru a-mi scuza din stângăcie). Şi-au mai fost câteva vorbe care cinste nu-mi prea fac… dar în goana cea nebună nu toate mi-erau pe plac.

Hopuri multe, falsul plat, degetele încordate, schimbă foaia! mi se strigă, schimb zic eu, cu-a treia mână…

La deal nu-i chip să mă urc în şa, îmi trebe loc de-avânt şi nu-i uşor, pedala îmi scapă (trădătoarea!) şi frână pun, dar înainte să se oprească (roata), mă proptesc oţâră şi-n picior.

Care reguli dom’le? nu-i niciuna, tot ce mi se spune pare japonez, eu încerc să simt bicla (nu ţărâna) şi cum mi-o fi norocul, aşa să pedalez!

N-a fost rău deloc, multă voioşie şi ceva viteze schimbate haotic, pricepui oleacă de filozofie şi-ncheiai cu-o frână pusă apoteotic (în mijlocul şoselei în curbă – unde panta Zen-ul ţi-l perturbă…)

Sunt întreagă toată – doar bicepşii mă dor, un deget prins la frână şi-un junghi… posterior.

Cavalerul Codiţelor e în libertate, de îl recunoşti venind, dă-te la o parte!
(photo by Cristi V.)
Cu pinguinii pe bicicleta in padure la Comana

p.s. mulţumesc pentru răbdare, pinguini biciclişti! (… şi pe data viitoare!)
p.2. pentru prieteni mai multe poz(n)e pe facebook.

15 Comentarii

  • @Darael: sunt sacrificii mici care dau satisfactii mari daca te tii de ele. Se tabacesc ele palmele (inclusiv podul palmii de la mouse :D), dar minte alte locuri?!?

    @Ciprian: precum vezi, totul era lins ca-n palma, insa din sa se simtea altfel 😀 Sa te duci cat mai e padurea inflorita – o splendoare!

  • Deabia astept sa o scot si eu la plimbare. Trebuie sa-i fac o revizie, nu s-a mai plimbat din toamna.

    P.S. Nu ai seaua cam jos? Incearca sa o ridici putin mai mult. O sa vezi ca e mai OK.

  • @Claudiu, Alina: cu o pedala nu se face primavara, dar cu mai multe sigur se intampla ceva :)

    @Shaman, Free… : o sa rog sa-mi fie ridicata, mie mi-a convenit sa ma asez usor pe ea, iar de obosit inca n-a fost cazul la cate pauze am avut. Oricum, genunchiul n-a simtit nici un strop din actiune ceea ce m-a bucurat mult (sa ma mai doara si prin alte parti, nu??!)

  • Off-topic: văd că provii dintr-o zonă cu tradiţie…, îţi mai aduci aminte asta?:
    Paparudă-rudă/ Vino de ne udă!
    Cu găleata rasă/ Ploile se varsă!
    Cu găleata plină? /Ploile să vină…

  • Stai c-acush vine sarbatoarea bujorilor, sau cum ii zice…si atunci puteti sa va plimbati, numa` ca miroase prea urat a mici si alte animale moarte prajite pe gratare.

  • @Costea: da imi aduc si inca prea bine. Eram prea mica ca sa iau la parte, dar puteam arunca cu apa de pe margine :)

    @Tibi: interesant, nu stiam de asta, chiar sunt bujori? Ca poate ajungem inaintea poporului gratarist si mai prindem si cativa de mirosit (astia cu gratarele se pricep si la cules)

  • @Dan: e un loc fain si aerisit – na-m vazut grataristi in zona, dar presupun ca e inca prea frig pentru ei…

    @Nico: cu traseul nu, cu directia si pantele un pic 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *